Atunci cand frunza codrului ingalbeneste si cade una cate una la pamant, iar toamna isi intra bine in drepturi odata cu prima bruma, vanatorii se gandesc la padurea care se va dezbraca de haina ruginie si vor incepe goanele la mistreti. Atunci ortacii se aduna la margini de padure pentru vanatoare, iar armele incep sa glasuiasca, aruncand vapai de foc pe gura tevilor, in vaile ori pe culmile padurilor.

Vanatoarea la goana are un farmec aparte in inima si sufletul fiecarui vanator, este o vanatoare in care destoinicia, curajul si agerimea fiecaruia este pusa la incercare. Atunci cand stai in stand, nemiscat, ascultand doar glasul padurii, cuprins de acea liniste pe care doar padurea ti-o poate da, esti cufundat in ganduri de multe ori, fiind insa atent la fiecare adiere de vant sau fosnet de frunze. Nimic nu se misca, iar timpul parca s-a oprit in acel univers ruginiu, apoi ca dintr-o data se aud de departe din culme coborand mistretii calcand frunzele, avand senzatia ca se pravaleste un deal intreg si apare de nicaieri in bataia armei un mistret solitar sau turma intr-o goana parca nebuna, venind spre tine sau in bataia armei tale. Atunci e nevoie de stapanire de sine si de barbatie, e nevoie de calm si rapiditate, dar in acelesi timp e nevoie de pricepere.

Vanatoarea la mistreti este inainte de toate o lupta psihologica a vanatorului, o stapanire de sine si mai ales o manifestare a barbatiei, pentru ca implica si pericole in cazul unui foc plasat imprecis, ranind vanatul care la randul sau se va apara, uneori atacand. La vanatoarea de mistreti insa, un farmec aparte il au ,,ortacii caini” cei care aduc vanatul in bataia armelor; cate un vier solitar, imens si trecut prin vitregiile padurii ani de-a randul, se bate cu cainii in desis, oferindu-i astfel timp vanatorului sa se apropie... incet, iar atunci cand vierul se arunca dupa caini, cu coltii lui de argint precum spadele, iar acestia se retrag din fata monstrului, doar atunci si numai atunci, calm si cu strapanire de sine, vanatorul apasa usor tragaciul armei, iar focul bine plasat va rapune salbaticiunea, cazand fara puteri pe o parte, lasand tribut naturii, propria-i fiinta.

Cainii se arunca furiosi asupra lui, tragand cu dintii de blana ca o platosa a mistretului. Apoi te cuprinde acel fior al bucuriei pentru reusita si iti dai seama ca transpiratia, incordarea si emotiile te-au napadit fara sa vrei. Doar atunci realizezi, vanatorule, ca lupta s-a terminat, iar tu incepi sa te destinzi tremurand si obosit, insa amestecand in suflet tristetea unei vieti rapuse cu bucuria reusitei.

Peste padure se asterne din nou linistea, urmandu-si propriul destin, iar vanatorii, gonasii si cainii, un intreg alai, coboara la vale tragand mult ravnitul mistret. Desigur ca felicitarile si apoi ,,adalmasul” curg de la sine, odata ajunsi in sat, pentru ca vanatoarea, asa cum este ea, aduna  si tine laolalta ,,ortacii”.

Una dintre cele mai mari si mai frumoase vanatori din acest an s-a desfasurat duminica, 18 noiembrie 2018, pe fondul de vanatoare 36 Dumbravita (com.Barzava), apartinand A.J.V.P.S. Arad.

Dis-de-dimineata, vanatorii si gonasii alaturi de cainii lor s-au adunat pe Valea Bavna, la Monorostia pentru o vanatoare de  mistreti. Vanatori, invitati si localnici intr-un numar mare (60 de arme si 20 de gonasi) au participat la instructajul obligatoriu organizat de seful grupei, domnul Florinel Popa (,,Seriful”), semnand autorizatia inainte de inceperea efectiva a vanatorii, dupa care toti au urmat potecile codrului spre standuri, organizatorii punand cate un vanator in locurile pe unde trece vanatul, apoi fiecare si-a incarcat arma calm, asteptand ca mistretii sa intre in bataia pustii, manati de gonasii care au luat padurea la ,,maturat”.

Timpul a trecut incet, avand ocazia sa admiram maretia codrului, atenti la fiecare fosnet de frunze apoi cand a venit turma de mistreti a rasunat padurea de tunetul armelor, dupa care linistea s-a asternut din nou peste padure. Numai larma gonasilor s-a mai facut auzita, ajungand in linia vanatorilor. Goana s-a sfarsit, urmand recuperarea vanatului cazut in focul armelor, iar gonasii au tras mistretii la vale, apoi la masini.

S-au tras concluzii jos in vale, s-a retrait fiecare episod al vanatorii, povestindu-se cu mult patos momentele cand arma a slobozit plumbii asupra vanatului, iar cativa dintre noi se incalzeau la un foc, rupand dintr-un coltuc de paine. A fost o vanatoare frumoasa cu noi experiente si momente pe care multi dintre noi nu le vom uita.

Apoi urmeaza partea a doua, care de multe ori, care se lasa cu o petrecere asa cum numai vanatorii stiu sa faca, pentru ca vanatoarea tine acei oameni aproape unul de altul, ii face tovarasi chiar si pe cei care nu se cunosc, caci toti sunt camarazi de arme, oameni care iubesc cararea codrului, iubesc natura si pentru care conteaza cel mai mult nu partea cu impuscatul, cat acele trairi in inima padurii, care nu pot fi descrise de multe ori in cuvinte.

Atunci cand ai o arma in mana, esti cel care iei si lasi viata salbaticiunilor, dar in acelesi timp esti responsabil si trebuie sa gandesti cu mintea, sufletul si cu toata fiinta ta. De multe ori vanatorii sunt blamati de cei ce n-au vazut niciodata padurea sau o salbaticiune, de cei carora mistretul nu le-a distrus cultura si munca de-un an intreg, dar dincolo de acest fapt, vanatorul are un rol hotarator in reglarea ecosistemului, a faunei cinegetice, pentru ca tot cu arma de vanatoare se face si selectia prin care se extrag exemplarele bolnave sau cu anomalii, lasand in fondul de vanatoare exemplarele viguroase sa se inmulteasca, pentru ca lupii nu mai sunt sanitarii padurii fiind extrem de rari, datorita faptului ca au fost exterminati in trecut. Tot vanatorii sunt aceia care in iernile grele cu ger si omat aduc cu ranita in spate ori cu ajutorul carutei hrana complementara vanatului la hranitorile amenajate tot de ei.

Tot duminica, dupa incheierea patidei de vanatoare, ortacii s-au adunat la Caminul Cultural din Barzava la o petrecere vanatoreasca in compania interpretilor de muzica populara banateana Petrica Miulescu Irimica, Ramona Mihet, Maria Badescu si Florin Ionascu din Lipova. Au fost si musafiri veniti din Timis si Caras Severin alaturi de cei din Arad, pentru ca unul dintre vanatori, respectiv domnul Ing. Lucian Suciu a implinit frumoasa varsta de 50 de ani, iar pe aceasta cale ii uram si noi, redactia ziarului online WWW.ARQ.RO Viata lunga si frumoasa, cu sanatate si numai impliniri alaturi de cei dragi, veselia sa nu-i lipseasca niciodata, iar sufletul sa-i ramana la fel de frumos! Sa aiba parte de mult vanat in catarea armei si de vanatorii frumoase alaturi de ortaci de nadejde!

A fost o seara superba, cu muzica buna si dans, o seara a vanatorilor, a invitatilor, dar si a sarbatoritului, o seara in care fiecare s-a simtit bine.

Dincolo de acest moment de neuitat, trebuie spus ca a fost o zi frumoasa, cu o vanatoare impecabil organizata si pe aceasta cale le multumim organizatorilor si in special sefului de grupa Florinel Popa, sau ,,Seriful”, asa cum il stim noi, prietenii lui, pentru ca s-a implicat foarte mult in reusita partidei de vanatoare, acolo, in frumoasa vale a Monorostiei.

Sursa: ARQ