Este al treilea an consecutiv când, mulțumită Casei Municipale de Cultură, Aradul s-a numărat printre cele 8 orașe din România, unde au fost proiectate filmele premiate la cel mai cotat festival de film european, adică la Cannes.

Așa că în seara de vineri, 25 octombrie, arădenii au putut urmări în deschidere la Cinema ARTA filmul ”Tânărul Ahmed”, povestea unui adolescent musulman, care se radicalizează sub ochii spectatorilor, regizorii ( frații Dardenne) prezentând nuanțat procesul psihologic prin care puberul Ahmed, sub influența unui imam carismatic, e pe cale de a deveni un fanatic. Păcat că finalul abrupt nu a motivat suficient de convingător, ”deșteptarea”, trezirea tânărului habotnic.

În schimb, cel de-al doilea film al serii de vineri, PARAZIT, (regia Bong Joon-Ho) s-a dovedit a fi o capodoperă, pe care abia aștept să o revăd la Cinema City și pe care o recomand călduros tuturor. Chiar TUTUROR, căci acest film sud-coreean poate satisface deopotrivă gusturile și așteptările unui elev de clasa a VIII-a, ca și pe cele ale unui doctor în filosofie. |Și, probabil că aceasta este principala caracteristică a marilor opere: pot fi citite, văzute, contemplate la toate vârstele și de către admiratori cu diferite niveluri de pregătire culturală: desigur că semnificațiile pe care le extrag din ele unii sau alții sunt diferite, la fel cum Biblia, Don Quijote sau Hamlet pot fi citite la orice vârstă, fără să plictisească deloc.

”Parazit” este o comedie neagră, ce povestește cu poftă cum o familie arhetipală (tată, mamă, fiu, fiică) de sud-coreeni, trăind la limita sărăciei și locuind într-un demisol pe al cărui geam urinează seară de seară bețivii locului, ajunge printr-o înșelătorie în lanț să lucreze în vila ultramodernă a unui milionar din branșa încălțămintelor și unde tatăl semiboschetar va fi șoferul de lux al milionarului, mama va deveni bucătăreasa casei iar fiul și fiica meditatorii copiilor familei de milionari. Numai că mirosul de demisol, de pivniță, de subterană îi va urmări tot timpul, ca o aură neagră a originii lor umile.

Iar atunci când milionarul pleacă într-o excursie de câtreva zile împreună cu familia și le lasă ditamai vila pe mână, semiboschetarii se dezlănțuie, se defulează și fac un chef de pomină ”in absența stăpânilor”, de parcă am fi în filmele lui Luis Buñuel, cu ale cărui pelicule sunt convins că regizorul sud-coreean doarme sub pernă. Și tot cu această ocazie ”paraziții” dau peste un adăpost antiatomic în subsolul vilei, un buncăr de existența căruia proprietarii nu aveau habar, dar în care se ascunsese de ani de zile soțul fostei bucătărese, pe care ei manevravseră să fie dată afară. Care soț, normal că, după atâția ani petrecuți în subsol, mirosea și el a pivniță.

La câteva zile după ce familia de milionari se întoarce acasă, pe gazonul imensei proprietăți se organizează o petrecere la iarbă verde, unde este invitată toată lumea și unde la un moment dat apare și fugarul ce se ascunse se atâția ani în buncărul vilei și mirosului lui, de ”om al cavernelor” nu-i scapă milionarului, ce face legătura (subterană?!) între mirosurile fugarului și ale șoferului impostor și ...

... ce se întâmplă mai departe nu am voie să vă povestesc, dar sunt convins că însuși Tarantino, concurent în festival cu ”A fost odată la ... Hollywood”, s-a făcut negru de pizmă și  invidie văzând ce final shakesperian a izbutit să  imagineze regizorul Bong Joon-Ho, pentru a ne pune pe gânduri pe noi spectatorii, multă vreme după ce vom fi părăsit sala de cinema.

Vasile de Zărand

Sursa: ARQ