Coborât ne-o coborât ”Prin Crăciun creștin și sfânt, Pace nouă pe pământ” în ieslea atât de cald și frumos conturată astăzi în Vechea Catedrală arhiepiscopală din Cetatea Aradului, cu fiecare pas, gând și suflet îndreptat cu bucurie spre părtășia de ”Lumina adevărului care peste toți a strălucit” prin Nașterea Domnului. 

 Frumusețe, Lumină, Bucurie

Că sărbătoarea Nașterii Domnului este una a bucuriei, se putea lesne vedea oriunde ți-ai fi îndreptat privirea și asta pentru că frumoși, luminoși, senini și bucuroși erau toți cei strânși în jurul Liturghiei Arhierești menită a ne reaminti că ”Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16)

Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, la care au participat tinerii fără vârstă ai Aradului. S-au împreună-rugat, au colindat și s-au împărtășit, regăsindu-se fiecare în parte și toți împreună, în zi de sfântă sărbătoare, în chipul ”viei” pentru care ierarhul se ruga spre desăvârșire:”Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta, și o desăvârșește pe ea!”.

Cuvântul Ierarhului

”Praznicul Nașterii Domnului sau Crăciunul este cea mai populară sărbătoare creștină, fiind percepută în mod deosebit ca sărbătoarea darurilor făcute semenilor pentru a răspunde darului pe care Dumnezeu-Tatăl l-a făcut oamenilor dăruind pe Unicul Său Fiu pentru viața lumii (cf. Ioan 3,16).

Modul cum S-a născut Mântuitorul Iisus Hristos în Bethleemul Iudeii este relatat de Sfinții Evangheliști Matei (1,18-24) și Luca (2,1-20), împlinindu-se astfel ceea ce proorocii au prezis cu sute de ani mai înainte.

Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om din Fecioara Maria, pentru că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16).

Astfel, Nașterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, săvârșită nu din inițiativă omenească, nici din poftă bărbătească, ci prin puterea Sfântului Duh, are ca scop înnoirea omului, nașterea sa duhovnicească pentru ca el să dobândească viața veșnică.

Iubirea lui Dumnezeu față de noi arătată prin trimiterea Fiului Său în lume ne cheamă să răspundem și noi prin iubirea față de Dumnezeu și de semeni.

Făcându-se Om asemenea nouă, afară de păcat, Dumnezeu a ales calea smerită, tainică, de a veni la noi, pentru că El vrea ca noi să răspundem iubirii Sale în mod liber, nu forțați sau constrânși.

El, Dumnezeu, se smerește atât de mult, încât poate fi primit sau refuzat de către noi.

El se face străin și călător, sărac și neajutorat, ca noi în mod liber, cu dragoste și bunătate, să facem dintr-un străin un prieten și dintr-un călător un oaspete al casei noastre.

De aceea, iubirea manifestată în lume în situații concrete față de cei flămânzi, bolnavi, săraci, singuri, întemnițați rămâne criteriu suprem al evaluării libertății noastre în istorie și al mântuirii noastre în veșnicie (cf. Matei 25, 34-46).

Să-L rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, Iubitorul de oameni, să ne dăruiască harul Său ca să păstrăm dreapta credință și să cultivăm dragostea creștină prin cuvânt și faptă în Familie, ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății