”Dacă mă iubește cineva, păzi-va cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el și vom veni la el și la el ne vom face locuință” (Ioan 14,23) 

Prin rânduiala Bisericii, a treia zi de Crăciun îl avem spre prăznuire pe un astfel de ”locuit de Dumnezeu”: pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, Întâiul Mucenic al Creștinismului. 

Sfântul Ștefan era iudeu de neam, din seminția lui Avraam. După întemeierea Bisericii, crescând numărul cererilor pentru diverse slujiri ale Apostolilor, au fost aleși din cadrul comunității șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, care aveau menirea să slujească atât în cadrul slujbelor religioase cât și să supravegheze buna orânduială la mesele comune. Primul dintre acești bărbați a fost Ștefan, urmat fiind de Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae. Rolul lor în Biserica primara depășea cu mult rolul pe care îl iau diaconii zilelor noastre, ei predicând cuvântul Evangheliei, botezând și ajutând la desfășurarea cultului. 

Sfântul Ștefan cunoștea foarte bine Scriptura și propovăduia cu multă putere pe Hristos. 

Astfel, în zilele acelea, Ştefan, ”fiind plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor”. 

Nesuportând saducheii și fariseii toate cele minuni și cuvinte ale Stefan, au pus niște martori mincinoși să spună că L-au auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu şi ”năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu”.

Dar, aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger. Întrebat fiind de adevărate sunt cele de care era acuzat, le răspunde: 

”Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran şi a zis către el: Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta. Atunci, ieşind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum. Şi nu i-a dat moştenire în ea nicio palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpânire şi urmaşilor lui după el, neavând el copil. Iar Solomon I-a zidit Lui casă, dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini, precum zice prorocul: «Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă îmi veţi zidi Mie – zice Domnul – sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?». Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotrivă Duhului Sfânt, precum părinţii voştri aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum, voi, care aţi primit Legea întru rânduială de la îngeri şi n-aţi păzit-o!”

Adevăr care i-a făcut să fremete de furie și să scrâșnească... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății