”Purtătorilor de biruinţă ai Domnului, fericit este pământul care s-a adăpat cu sângiurile voastre şi sfinte sunt locaşurile care au primit trupurile voastre. Că în locul de chinuri pe vrăjmaşi i-aţi biruit şi cu îndrăzneală pe Hristos L-aţi propovăduit. Pe Dânsul, ca pe un Bun, rugaţi-L pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre” (Tropar)

 Împăratul Maximian, pe când se afla în cetatea Nicomidiei, aflând de numărul mare de creștini din ea, a pus la cale exterminarea lor în apropierea Praznicului Nașterii Domnului. Știind acesta că toți creștinii se vor strânge în marea biserică din Nicomidia, a poruncit ca biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldații să le dea foc.

Episcopul Nicomidiei, Sfâtul Antim, a adunat în biserică tot poporul lui Hristos, a prăznuit împreună cu ei și i-a învățat adevărata credință. Soldații au înconjurat biserica și nu au mai permis nimănui să iasă din ea. Înăuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creștinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arși de vii. Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeiesti, a întărit mulțimea și i-a pus înainte slava muceniciei la care îi cheama Dumnezeu. El le-a amintit de pilda celor trei tineri din cuptorul de foc. Creștinii s-au umplut de Duhul Sfant și au voit cu râvna să răspundă dumnezeieștii chemări. Când episcopul a aflat aceasta s-a grăbit de a botezat pe catehumeni, și a împărtășit pe toți creștinii cu dumnezeieștile și preacuratele Taine.

Soldatii î... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății