”În tot pământul a ieşit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sunt ai arătat, obiceiurile oamenilor le-ai împodobit, împărătească preoţie. Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” (Tropar)

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 într-o familie frumoasă, bogată atât material cât și spiritual, în care avea să primească cele mai bune îndrumări pe care le-ar putea primi un tânăr la început de drum. După ce și-a terminat studiile ajunge profesor de retorică, însă nu după mult timp îmbrățișează viața monahală, se botează și adună în jurul său o mulțime de ucenici. Împreună cu bunul său prieten Grigorie de Nazians avea să scrie prima Filocalie, iar nu după mult timp scrie Regulile Monahale, înființând și mănăstiri care aveau să viețuiască după aceste reguli. După ce este hirotonit preot, în anul 370 este uns ca episcop al Cezareei și mitropolit al Capadociei, însă după cum îi era firea avea să se ostenească foarte mult pentru a se ridica la nivelul răspunderilor ce îi reveneau, conștient fiind de importanța misiunii sale. Om de carte, bun administrator bisericesc, bun orator, luptător și apărător al credinței, Sfântul Vasile nu avea să uite nici de cei năpăstuiți, bolnavi sau săraci, creând lângă Cezareea un complex social (cunoscut sub numele de Vasiliada) unde avea să ajute pe fiecare după neputința sa. 

În încercarea timidă de a face cuprinderea Sfântului Ierarh Nicolae, în ziua prăznuirii sale, în 6 decembrie, spuneam că adesea răsfoind acatistele sfinților dăruiți ca făclie și ajutor pe calea mîntuirii le asemăn cu un fel de CV al lor, al sfinților. O filă care povestește despre ei suficient de mult cât să ni-i ”angajăm” luminători și chezășuitori pe Calea spre Acasă. 

Răsfoind, așadar, ”CV-ul” Sfântului avut astăzi spre prăznuire, îl descoperi ca fiind următorul apostolilor cel credincios, asemenea lui Ilie râvnitor, ca Isaia mare glăsuitor, ca Pavel Bisericii luminător, ca Petru de ceresca împărăţie descuietor, al doilea Moise care marea eresurilor despărţitor, înțeleptul tâlcuitor, al celor teologiceș... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății