Ziua de 6 ianuarie a fiecărui an, deci și a celui în care tocmai am pășit, ne așează în fața celei mai frumoase chemări, aceea a Glasului Domnului care ”peste ape strigă, grăind: veniţi de luaţi toţi Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu, al lui Hristos, Cel ce S‑a arătat”.

Și nu puțini au fost arădenii care au răspuns astăzi chemării de a se face părtași Praznicului Împărătesc în vechea catedrală arhiepiscopală din Cetatea Aradului. Catedrală care, în timpul Sfintei Liturghii Arhierești săvârșită de un sobor de preoți și diaconi condus de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, s-a făcut martora gândurilor de bun început puse de cei care au ales ca timpul acestei zile să fie unul așezat în Dumnezeu. 

În urmă cu câteva luni, tot într-o zi a începutului de săptămână, a doua zi după Rusalii, în aceeași catedrală, mulți poate și din cei prezenți astăzi, înălțau gând de recunoștință în, cumva, cea mai importantă zi din an: aceea a Sfintei Treimi. Zi în care nu așteapta flori, nu așteapta cadouri care să poată fi cumpărate cu bani, ci ne așteapta pe noi. Pe noi, în zi de sărbătoare, de ziua Lui, ”acasă” la El. Și dacă atunci fireasc ar fi fost ca bisericile să fie neîncăpătoare din dorința noastră de a-I arăta dragostea și recunoștința, astăzi, indiferent de cum ales atunci să Îi ”serbăm” sau nu ziua, din nemăsurata-I iubire față de noi ”închinarea Treimii s-a arătat”. 

6 ianuarie 2020, ziua în care Cerurile s-au deschis din nou pentru noi. 

”Praznicul Botezului Domnului sau Boboteaza, ne descoperă faptul că Mântuitorul Iisus Hristos merge la râul Iordan, acolo unde boteza Sfântul Ioan și primește Botezul, moment în care se descoperă Sfânta Treime: glasul lui Dumnezeu - Tatăl „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit”, pogorârea Duhului Sfânt în chip de porumbel peste Dumnezeu Fiul și confirmarea că Cel ce se botează este Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu (Matei 3, 13-17).

Acest eveniment dumnezeiesc se mai numește Teofanie, Epifanie sau Dumnezeiasca Arătare, iar praznicul poartă și numele de Sărbătoarea luminilor, după cuvintele troparului: „Cel ce Te-ai arătat Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat, mărire Ție”. În această revelație sau descoperire Dumnezeu a fost înțeles ca Dumnezeul Treime și ca Dumnezeul Iubirii.

Botezul Domnului are dimensiunea Luminii pentru că a fost văzut Dumnezeu în întregime, în toată plinătatea Lui treimică și a fost înțeles și sesizat ca Lumină. Lumina iubirii la Tatăl, lumina sfințirii apelor la Duhul Sfânt și lumina ascultării Fiului Iisus Hristos.

Astfel, la Botezul Domnului Hristos în Iordan S-a arătat Preasfânta Treime având în centrul iubirii Sale firea umană a lui Iisus, pentru ca apoi fiecare om să se boteze în harul, lumina și iubirea Preasfintei Treimi, spre a trăi veșnic în iubirea și harul lui Dumnezeu din Împărăția cerurilor.

Botezul lui Ioan era botez spre pocăință ca stare pregătitoare pentru primirea iertării păcatelor, Botezul Domnului este Botezul pocăinței nu pentru Sine, ci pentru păcatele tuturor oamenilor („Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii”, Ioan 1,29), iar Botezul creștin săvârșit în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh dăruiește iertarea propriu-zisă a păcatelor (cf. Matei 28, 19-20).

Sfântul Ioan Evanghelistul scrie despre Sfântul Ioan Botezătorul că „nu era el Lumina, ci fusese trimis ca să mărturisească despre Lumină” (Ioan 1,8), iar despre Hristos spune că „Întru El era viață și viața era lumina oamenilor (...). Cuvântul era Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 4;9).

În postura de creștini ortodocși aflându-ne, care am primit Taina Botezului, Taina luminării și sfințirii noastre, trebuie să ne comportăm în Biserică și în societate ca niște oameni luminați de harul lui Dumnezeu. Să cultivăm în familie și în lume lumina sfântă a iubirii, a înțelegerii, a milostivirii, a demnității, a comuniunii și nu întunericul egoismului, al ră... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății