La o simplă răsfoire a calendarului pe care Biserica ni-l pune la îndemână pentru a culege bogăția de sens a fiecărei zi parcursă pe calea mântuirii, putem observa că anumite sărbători au duminici anume rânduite care le preced și le urmează. O astfel de sărbătoare, care se bucură de o Duminică dinainte și Duminică după, este și Praznicul Împărătesc al Bobotezei, sărbătorit în urmă cu doar câteva zile.  

Astăzi, 12 ianuarie, ne aflăm, așadar, în Duminica după Botezul Domnului care ne aduce vestea Începutului propovăduirii Domnului în mijlocul ”poporului care stătea în întuneric”, dar care ”a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit” (Isaia 9,1), pentru ca la finalul Evangheliei citită astăzi în toate bisericile să ne facă tuturor învitația/îndemnul/chemarea ”Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.

Chemare ce s-a făcut auzită și arădenilor care astăzi s-au părtășit de Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită în Parohia Arad-Grădiște 1 de un sobor de preoți și diaconi condus de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Și judecând după chipurile credincioșilor și copiilor frumos înveșmântați și cu făclii în mâini aflați în așteptarea ierarhului, toți cei prezenți s-au putut lesne așeza încă de la primele ore ale dimineții într-o stare a bucuriei, a binelui și a luminii. 

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a coborât Evanghelia citită în sufletele celor prezenți, explicând contextul Începutului propovăduirii Domnului și îndemnându-i ca, indiferent de activitățile și preocupările zilnice, să fie lumină pentru cei din jur și să se bucure că astăzi au putut fi prezenți la biserică, amintindu-i și pe cei care, pe patul de suferință sau în azile fiind, poate ar fi vrut să fie dar nu au putut. 

Cuvântul Ierarhului 

”În Duminica după Botezul Domnului, Sfânta Evanghelie (Matei 4, 12-17) ne vorbește despre începutul activității mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

După Botezul din râul Iordan și descoperirea Sfintei Treimi, Mântuitorul Hristos merge în pustie, unde postește și se roagă patruzeci de zile și patruzeci de nopți, apoi este ispitit de trei ori de către diavol, după care începe propovăduirea Evangheliei, a veștii celei bune a mântuirii în Galileea. 

De ce de aici și nu în Betleem sau Ierusalim? Pentru ca să împlinească profeția lui Isaia (9, 1-2) și totodată să arate că El a venit în lume să fie Viață, Lumină și Adevăr pentru toți oamenii care vor crede în El. Poporul din „Galileea neamurilor” era multietnic, format din iudei, galileeni, sirieni, fenicieni ș.a. Acest început al misiunii în mijlocul lor, descoperă caracterul universal al Evangheliei lui Hristos și faptul că Fiul lui Dumnezeu a venit să mântuiască toată lumea, indiferent de etnie, stare socială, apartenență politică etc.

Iisus Hristos este „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1,9). Evanghelia de astăzi în oglindă cu cea a lui Ioan (cf. Ioan 1,8), ne arată că Sfântul Ioan Botezătorul fusese trimis cu scopul de a mărturisi despre această Lumină.

Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind Evanghelia de la Matei, ne învață că Hristos, „Însăși Lumina li s-a arătat și strălucit (neamurilor n.n.); n-au alergat ei mai întâi la lumină; că omenirea, înainte de venirea lui Hristos, era cu totul decăzută; nu mergea în întuneric, ci zăcea în întuneric...”.

„Lumina cunoștinței” - Hristos Domnul - a venit pentru a ne face cunoscut pe Tatăl, pentru a ne descoperi tainele învățăturii lui Dumnezeu și prin aceasta să dobândim viața veșnică: „Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17,3).

Așadar, Domnul Hristos a venit să ne învețe, să ne lumineze mințile cu adevărurile veșnice despre Dumnezeu și să trăim ca „fii ai Luminii”.

El ne spune și rețeta pentru primirea vieții veșnice: „Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor” (Matei 4,17; 3,2), adică schimbați-vă modul de a trăi, gândi și făptui; părăsiți păcatul și răul, și fiți sfinți, buni și iubitori de Dumnezeu și semeni.

Împărăția lui Dumnezeu poate fi în interiorul nostru (cf. Luca 17,21), fiind o împărăție a iubirii, a binelui, a harului, a smereniei, a sincerității și a milostivirii.

Am putea face o paralelă și legătură, desigur păstrând proporț... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății