Pomenire-n Liturghii și Parastase. Departe de a putea rezuma amintirea sau purtarea în suflet a lui Eminescu în doar cunoscutele zile de 15 ianuarie și 15 iunie, ziua de astăzi, devenită deloc întâmplător, din anul 2010, și Ziua Culturii Naționale, este o zi care mai mult decât despre Eminescu vorbește despre noi. Vobește despre capacitatea noastră de a ne așeza cu demnitate în oglinda zilei Culturii Naționale, la 170 de ani de la ziua în care ”steaua care-a răsărit” în Ipotești, astfel încât să putem măcar nădăjdui că ”Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cerul nostru suie”. 

Într-un firesc al unor astfel de zile, indiferent de amprenta lor, Biserica este cea care deschide ușa acestor așezări în amintire/pomenire spre a neamului zidire. Și nu puține sunt, cu siguranță, Liturghiile și Parastasele, din țară sau din afara granițelor ei, care au făcut ca cerul acestei dimineți să ajute ”Luminii să ne-ajungă”. 

Parastas pentru Mihai Eminescu, în vechea Catedrală Arhiepiscopală din Cetatea Aradului

În această dimineață, începând cu ora 9.30, după Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Slujba Parastasului pentru odihna sufletului și amintirea împletită cu recunoștință a poetului național Mihai Eminescu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre poeziile și proza lui Eminescu care ”sunt deodată și creștine și românești, s-au plămădit aici, în ființa neamului românesc, exprimând gândul și trăirea poporului român, din trecut și din prezent, dar și ca o proiecție spre viitor. Pentru că dorul lui Eminescu, dincolo de a fi așezat la malul mării a fost ca să vadă poporul demn în fața lui Dumnezeu și în fața istoriei. ”Mai am un singur dor” poate reprezenta și dorința lui, dar și a noastră, de a sta în genunchi, noi ca popor, doar în fața lui Dumnezeu, nu și în fața celorlalte popoare. În fața celorlalți trebuie să stăm drepți, verticali și demni, iubindu-ne și prețuind istoria poporului făurită de voievozi, de oameni de cultură, de țărani, de românii care au știut să cultive din familie și până în instituții ceea ce înseamnă valorile neamului românesc. Tocmai de aceea este de apreciat hotărârea de a proclama, în urmă cu zece ani, această zi ca Ziua Culturii Nationale. O zi care exprimă tot ceea ce poate fi mai frumos: cultul și cultura: cultul Bisericii, care îmbogățește cultura neamului românesc, și cultura neamului românesc, care se împărtășește din cultul bisericii, într-o sinteză și simbioză merg împreună pentru a ne cultiva ca persoane umane. 

De asemenea, Preasfinția Sa a amintit de timpul petrecut de Eminescu în Arad, vreme de o lună, în anul 1868. Moment care ”reprezintă  pt Cetatea Aradului și o bucurie și datorie, dar mai ales un gând permanent îndreptat spre opera lui Eminescu. Întâlnirea de suflet de la Arad dintre Eminescu, Iosif  Vulcan, Ioan Popovici-Desseanu și între alți arădeni așează Aradul în biografia lui Eminescu dar și în biografia țării noastre, ca un reper al lucrării și ființării lui în poporul român.”.

Tocmai de aceea, ”slujba de pomenire  de astăzi se dorește a fi un prinos de recunostință pentru ceea ce ne-a lăsat ca moștenire. A vut capac... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății