Surprinzător cum, în fața fiecărei Duminici sau sărbători aflându-ne, cuvântul Evangheliei citit la Sfânta Liturghie în acea zi ne deschide ușa spre cel mai important moment de care să ne părtășim pe calea mântuirii.  

Astăzi, în Duminica 29 după Rusalii, rânduiala Bisericii ne pune înaintea sufletului Pilda vindecării celor 10 leproși, iar prin ea cea mai frumoasă lecție de Recunoștință. Lecția zilei. Cea mai importantă astăzi, pentru un mâine mai bun. 

Se prea poate ca unele dintre pilde să ne fie mai familiare, iar altele, din diverse pricini, mai puțin. Nu de mult, într-o discuție cu un profesor de Religie care tocmai terminase de recapitulat Pildele predate la clasă (a V-a sau a VI-a) s-a întâmplat să povestească despre unul dintre învățăceii săi care, întrebat fiind care dintre ele i-a rămas cel mai aproape de suflet, a spus, cu convingerea copilului fără vicleșug, că cea despre binefacere și recunoștință (Pilda celor 10 leproși), tocmai pentru că de atunci a învățat cât de important și frumos este să fii recunoscător pentru tot ajutorul primit, indiferent de la cine, și că o să se străduiască să fie ca cel care s-a întors să mulțumească pentru ajutorul primit. Copiii, inocența și lecțiile lor: ”Cum, domnule profesor, din 10 oameni vindecați să se întoarcă doar unul să mulțumească?”.

O pildă din vechime mai actuală ca niciodată nouă, proporția aceasta de 1 la 10 cunoscându-și, din păcate, valabilitatea și astăzi. Ne place sau nu, realitatea zilnică vine și ne demonstrează cu înverșunare că Recunoștința este atât de rară încât atunci când apare ține titluri de ziare. 

Arădenii care au ales astăzi Mănăstirea Gai pentru a ”se întoarce” să mulțumească lui Dumnezeu pentru binefacerile primite, și-au reamintit că, de fapt, mulțumirea și recunoștința sunt starea de normalitate a omului, așa cum avea să sublinieze în cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului. 

Cuvântul Ierarhului 

”Evanghelia celor zece leproși (Luca 17,12-19) ce se citește în biserici, în Duminica a 29-a după Rusalii ne arată că Domnul Iisus Hristos S-a întâlnit cu zece oameni cuprinși de lepră, care erau excluși din comunitate și trăiau izolați, fiindcă boala lor era grea și se putea transmite ușor.

La cererea lor ca să fie miluiți de Iisus, Domnul îi trimite să se arate preoților, deoarece numai ei puteau constata, dacă unele persoane sunt bolnave de lepră și de asemenea, dacă vindecarea de lepră este una certă. Toți zece s-au vindecat, însă numai unul s-a întors la Hristos și i-a mulțumit. Unul din zece s-a mântuit prin credință și recunoștință față de Mântuitorul Iisus Hristos.

Pericopa evanghelică de astăzi ne învață că Domnul Iisus Hristos înțelege suferința, izolarea și umilința oamenilor bolnavi; totodată prin vindecarea celor zece leproși trimiși să se arate preoților, Își arată smerenia Sa, faptul că împlinește Legea lui Moise și respectă libertatea oamenilor de a fi sau a nu fi recunoscători față de Dumnezeu și aproapele lor care îi ajută în momente de suferință.

Poporul român are în vorbirea lui o expresie: „Recunoștința e floare rară”. Într-adevăr recunoștința n-ar trebui să fie tocmai rară, ci ar trebui să fie cel mai firesc sentiment în inimile tuturor, ale celor care primesc de la Dumnezeu sau de la oameni, un bine, un dar, o vindecare, o atenție. Omul nerecunoscător se află într-o stare nefirească, nedemnă și nesănătoasă.

Sfântul Grigore Taumaturgul spunea: „Socotesc lipsa de recunoștință ca un lucru foarte urât. Acela care nu ține minte binele făcut, și nu arată recunoștință, săvârșește o greșeală de neiertat”.

Sunt multe pilde în rândul oamenilor, dar și în lumea necuvântătoarelor prin care descoperim cu bucurie mulțumirea și recunoștința, însă și reversul, adică lipsa de recunoștință și răutatea.

Domnul Hristos ne învață că omul este cu adevărat om, adică ființă rațională și în comuniune, când este recunoscător lui Dumnezeu și oamenilor pentru binefacerile și darurile primite.

Cea mai mare mulțumire și recunoștință pe care o aduce Biserica Ortodoxă și toți cei ce fac parte din ea, lui Dumnezeu, pentru toate binefacerile primite, cunoscute și necunoscute este Sfânta Liturghie.

La Sfânta Liturghie rostim din inimă cuvintele: „Cu vrednicie și cu dreptate este a-Ți cânta Ție, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ție a-Ți mulțumi, Ție a ne închina, În tot locul stăpânirii Tale”; „Să-I mulțumim Domnului”.

Astfel, într-o societate tot mai fragmentată, narcisistă și plină de suferință, învățăm de la Domnul Iisus și de la omul lepros și vindecat întors la Hristos, să fim umani și dumnezeiești, și să fim mulțumitori și recunoscători. 

Să-I mulțum... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății