”Arătatu-te-ai, înțeleptule Haralambie, ca un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos, și ca un sfeșnic pururea luminos al lumii, stră­lucit-ai în lume prin mucenicie, fericite, și ai ri­sipit întunecimea idolilor. Drept aceea, roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, să ne mântuiască pe noi”  (Tropar)

Stâlpul cel tare pe care s-a sprijinit credința, izbăvitorul de ciumă și de foamete, tămăduitorul de răni și boli, comoara cea neprețuită a cereștilor cununi, următor al apostolilor și al proorocilor celor luminați de Duhul Sfânt, învățătorul cuvântului lui Dumnezeu spre calea mântuirii, Sfântul Haralambie este prăznuit în fiecare an în 10 februarie. 

Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astazi, în vremea împăratului Septimu Sever. 

La vârsta de 113 ani, la multe chinuri s fost supus pentru că nu a lepădat credința în Hristos. Potrivit tradiției, în timpul torturilor, mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului și au rîmas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. În fața acestei minuni, cei care Îl torturau s-au convertit la creștinism.

Auzind împăratul cele petrecute cu Sfântul Haralambie, a poruncit să fie adus în Antiohia, unde a fost supus altor groaznice chinuri: soldații i-au legat barba în jurul gâtului și l-au tras de ea pe drum; i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea de pe trup. Prin darul lui Dumnezeu, însă, Sfântul s-a vindecat în chip miraculos. 

Multe minuni a săvârșit Sfântul cu harul lui Dumnezeu, încât fiica împăratului, Galina, s-a convertit la creștinism.

Condamnat la moarte prin tăierea capului, Sfântul s-a rugat la Dumnezeu iar cerurile s-au deschis și a văzut pe Hristos și îngerii Săi. 

Cu multă dragoste față de oamenii fiind, Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor ramane moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame și de boli. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească do... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății