La 21 martie, anual, este sărbătorită Ziua mondială a poeziei (World Poetry Day) ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO, emisă în timpul celei de-a 30-a sesiuni susţinute la Paris, în perioada octombrie-noiembrie 1999, potrivit www.un.org, citat de Agerpres. Ziua celebrează una dintre formele cele mai frumoase ale exprimării umane şi ale identităţii culturale şi lingvistice a popoarelor. Prezentă de-a lungul istoriei, în toate culturile şi pe fiecare continent, poezia vorbeşte despre umanitatea noastră comună, despre valorile noastre comune, transformând cel mai simplu poem într-un accelerator puternic pentru dialog şi pace.

Astăzi, de ziua ei, Ziua poeziei, îndrăznim a vă așeza la suflet una dintre poeziile noastre preferate:

CÂNTECUL POTIRULUI, de Nichifor Crainic

Când holda de seceri tăiată fu gata

Bunicul și tata

Lăsară o chită de spice 'n picioare

Legând-o cucernic cu fir de cicoare;

Iar spicele'n soare sclipeau mătăsos

Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,

Bunica și mama

Scoțând-o sfielnic cu semnele Crucii,

Purtau parcă moaște cinstite și lucii

Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,

Părea că e fața lui Domnu Cristos.

Si iată potirul la gură te duce,

Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,

Hrăneste-mă carne de sfânt Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine

Ești totul în toate și toate prin Tine,

Tu pâinea de-apururi a neamului meu.

Din curpenul viței ce'nfășură crama,

Bunica și mama

Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:

-Copile, grăiră, broboanele-acestea

Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos

La caznele Domnului nostru Cristos!

Apoi, când culesul de struguri fu... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății