”Ultimele zile din viața Mântuitorului sunt atât de pilduitoare și emoționante, încât pe drept cuvânt s-a spus că fiecare MINUT din acele zile reprezintă pentru omenire mai mult decât SECOLE de istorie și civilizație” (Grigorie T. Marcu- Procesul Mântuitorului)

Al treilea popas din Săptămâna Mare pe Calea spre Înviere: Sfânta și Marea Miercuri. Încă zile de pocăință, primele trei zile din Săptămâna Patimilor, aducându-ne în fața sufletului și a minții Parabola smochinului neroditor, Pilda celor zece fecioare și Ungerea cu mirul de mare preț se pecetluiesc prin rostirea pentru ultima dată a rugăciunii ”Doamne și Stăpânul Vieții mele...” a Sfântului Efrem Sirul, pentru ca mai apoi să ne putem apropia de Cina cea de Taină.

Săptămâna Patimilor - Sfânta și Marea Miercuri, pomenirea femeii care a uns cu mir pe Domnul

Cu încă puterea scandărilor de la Intrarea Domunului în Ierusalim și frumusețea stâlpărilor așezate înaintea Sa, o femeie păcătoasă, aflându-l pe Mântuitorul în casa lui Simon Leprosul, aduce cu sine un vas de alabastru cu mir de mare preț, și într-un gest care avea să îi scandalizeze pe cei prezenți la masă, îl toarnă pe creștetul Mântuitorului.

„Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simțind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiță și tânguindu-se a adus Ție mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului, și întunecată și fără de lună pofta păcatului. Primește izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoți cu norii apa din mare;  pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare și să le șterg pe ele iarăși cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulțimea păcatelor mele și adâncurile judecăților Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel Ce ai nemăsurată milă”. (Idiomelar, glasul al 8-lea, alcătuire - Cassia monahia, Triod)

Însuşi Domnul le tâlcuieşte însă semnificaţia profetică a gestului femeii: „Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.” (Matei 26, 12)

În tot acest timp al pocăinței și al Mirului turnat ”spre îngropare”, în Ierusalim se urzea în taină răzbunarea fariseilor şi a cărt... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății