”Nu e păcat ⁄ Ca să se lepede ⁄ Clipa cea repede ⁄ Ce ni s-a dat″ - Mihai Eminescu

Oamenii încearcă să învingă timpul și prin artă. Opera de artă este cea care de cele mai multe ori ne arată fața frumoasă a unei realități pe care noi o vedem zugrăvită în alb și negru.

Apariția muzeelor a fost necesară pentru păstrarea operelor de artă în condiții optime și pentru a permite accesul publicului la cunoașterea frumuseților create de artiștii vremurilor trecute .

Muzeele au o zi a lor în luna mai, zi în care accesul vizitatorilor este gratuit pentru a stimula publicul ca măcar o dată în an să întoarcă privirea spre trecut.

De pe cartea de vizită a unui oraș nu trebuie să lipsească muzeul, el trebuie vizitat și prețuit pentru că între pereții lui se află ,,ziua de ieri″.

Muzeul Mănăstirii Gai

Fosta reședință a episcopilor Aradului este astăzi muzeu. Zugrăvită în alb, aceasta adăpostește numeroase obiecte de artă.

Cel care a pus bazele muzeului a fost episcopul Teoctist (episcop al Aradului, Ienopolei și Hunedoarei între 1962-1973), cel care va ajunge Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1986-2007). Regimul politic de la acea vreme a luat decizia închiderii mănăstirilor din țară. Exista însă o prevedere prin care se acorda  dreptul de a funcționare al unei mănăstiri acolo unde exista un muzeu. Bazându-se pe această prevedere episcopul Teoctist solicită preoților din cadrul eparhiei, care se întindea pe două județe, Arad și Hunedoara, să doneze obiecte de cult și artă pentru muzeul de la Gai. Muzeul va fi deschis oficial începând cu 23 octombrie 1967.

Este frumos să privești operele de artă în muzeu pentru că și clădirea acestuia are farmecul său, el însuși fiind o clădire istorică unde s-a și scris istorie.

Fereastra spre biserică

Acum stă închisă și puțini sunt cei care au remarcat-o și un număr și mai mic de persoane știu poveste ferestrei ferecate cu obloane.

Clădirea în care a funcționat reședința episcopală și astăzi găzduiește muzeul este lipită de vechea biserică a mănăstirii, fiind construită în stil baroc.  În peretele comun se află ”săpată” o fereastră. Cei mai mulți dintre noi ne gândim să ne asigurăm bătrânețile pentru a nu fi o povară pentru cei din jurul nostru. De cele mai multe ori suntem cu gândul la bunuril... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății