În data de 17 aprilie, chiar în Vinerea Mare, Ministerul Apărării Naționale făcea un anunț care a bucurat și emoționat deopotrivă: avea să transmită în direct Denia Prohodului și Slujba Învierii chiar din Biserica Militară din incinta MApN. Și cu atât mai deplină bucuria momentului cu cât Preotul Ilie Mirel urma să traducă slujbele, în direct, în limbaj mimico-gestual.

În urmă cu jumătate de an, participând atât la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci cât și la serbarea Centenarului Bănățean (prin comemorarea eroilor căzuți în luptă pentru făurirea idealului poporului român, Marea Unire), pe Muntele Mic, în discursul ținut,  colonelul Laurențiu Smarandache a vorbit despre Biserică și Armată ca fiind ”verticala și orizontala crucii neamului nostru românesc”.

Tocmai de aceea, ori de câte ori vorbim despre preoții militari nu putem decât să îi privim ca pe Cruci întregi ale neamului românesc. Iar o astfel de Cruce este Preotul Ilie Mirel, cel care a tradus slujbele în limbaj mimico-gestual și care este numit ”ostașul cu două uniforme” sau ”Militarul din brațele lui Hristos” pentru că iubește două uniforme – atât cea a preoției, cât și haina militară.

În prima zi de Paști, Ministerul Apărării Naționale a publicat un interviu realizat de Sublocotenent Alexandra Munteanu cu Părintele Ilie Mirel despre perioada în care ne aflăm și pe care îl redăm mai jos, spre folos tuturor celor care caută mângâiere, ajutor și întărire în această timp de încercare: 

-Părinte, ce este cu această pandemie? Ce mesaj vrea Dumnezeu să ne transmită?

- ”Mergeți mai încet!”, cred că acesta este mesajul lui Dumnezeu. Eram antrenați într-o agitație permanentă, parcă nu ne mai bucuram de viață. Trebuie să apreciem ce avem. În nicio primăvară natura nu a fost mai frumoasă ca anul acesta. Fiindcă am luat o pauză, putem să ne oprim să ascultăm păsările. Nu mai sunt claxoane, zgomot de motoare în trafic. Putem să ne oprim să observăm cum a crescut iarba pe marginea trotuarului, să admirăm copacii infloriți. Acum avem timp.

- Cu ce vom rămâne după această pandemie?

- Vom privi altfel lucrurile. O să vedeți că o să ieșim mult mai caștigați din asta. Aveți credință că nimic nu e la voia întâmplării. Dumnezeu ne-a transmis un mesaj.

- Dumneavoastră ați tradus slujba de Înviere în limbajul semnelor. Cum credeți că a fost văzută această inițiativă?

- În opinia mea, mesajul cel mai puternic a fost pentru cei care pot auzi. Văzându-mă acolo în colțul ecranului traducând prin semne, sper că au înțeles cât de bogați sunt pentru că pot auzi ce se întâmplă în jurul lor. Gândiți-vă cât de mare este durerea unei mame care nu își poate auzi copilul strigând-o pentru prima dată ”mama”. Sau nefericirea copilului de a nu-și putea auzi vreodată mama cântându-i la capul patului. Ăsta cred eu că a fost mesajul. Pentru că cei cu deficiențe de auz să știți că au cea mai mare credință și recunoștință pentru tot ce au în viața lor.

- Cum ar vrea Dumnezeu să trăim acest Paște atât de diferit?

- Da, Paștele este altfel. Dar este acelați Hristos. Aceeași Lumină. Aceeași trăire. Paștele se trăiește în primul rând în suflet. Paștele este despre speranță.

Indiferent de locul în care ne aflăm, Sărbătoarea Învierii Domnului are aceeași însemnătate - ea oferă speranță, o speranță vie că totul va fi bine. Reînviem, ne naștem din nou mai buni, mai puternici și mai încrezători.

Sărbătoarea Paștelui ne va ajuta pe fiecare din noi să trecem cu bine peste această încercare grea și să ne amintim că Dumnezeu este alături de noi peste tot, în fiecare casă de român unde este primit și iubit.

Acum, în mijlocul pandemiei, vom înțelege și mai bine însemnătatea acestei sărbatori. Și poate că Dumnezeu a golit bisericile pentru a umple sufletele. În lumina Învierii lui Hristos, vom găsi puterea de a răzbate.

***

Preotul Ilie Mirel este preot la Biserica Sfântul Elefterie Vechi a comunității surzilor din capitală și, de 21 de ani, preot militar la Corpul de Control și inspecție al MApN.

A fost numit ”ostașul cu două uniforme” și ”Militarul din brațele lui Hristos” pentru că părintele Ilie iubește două uniforme – atât cea a preoției, cât și haina militară.

În 1990, după absolvirea unui liceu civil, a început cursurile Școlii de subofițeri din Pitești, urmând ca, doi ani mai târziu, chiar de ziua lui, să pășească pentru prima dată în unitatea de parașutiști din Clinceni.

De la ”eu nu o să pot să sar niciodată cu parașuta” la a fi instructor de parașutare a fost doar un pas – și multă voință de autodepășire.

După aproape doi ani de facultate de drept, Mirel a simțit că drumul lui în viață este altul. Întâlnirea cu preotul din satul său natal din Teleorman l-a determinat să urmeze facultatea de teologie.

”Dumnezeu a rânduit un drum pentru fiecare din noi. Noi suntem... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății