PS Emilian Crișanul, de Izvorul Tămăduirii: ”Să fim recunoscători lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfinților și celor care îi ajută pe cei bolnavi, singuri sau săraci”
24.04.2020 ⋅ 0 comentarii
”Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ţie: Bucură-te, apă izbăvitoare!”
În prima vineri după Sfintele Paști, în Săptămâna Luminată, Biserica Ortodoxă a rânduit prăznuirea Izvorului Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului menită a sublinia rolul avut de Fecioara Maria în lucrarea de mântuire a neamului omenesc.
Ne amintește această sărbătoare de o minune săvârșită de Maica Luminii la un izvor din Constantinopol.
"Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați"
Tânărul Leon, viitorul împărat Leon cel Mare, avea să audă aceste cuvinte în timpul unei plimbări în pădure, unde întâlnise un orb care l-a rugat să îi dea apă și să-l ducă spre cetate, iar cea care i se adresase era chiar Maica Domnului.
Leon a plecat urechea la cererea orbului, a primit îndemnul Maicii Domnului și dându-le ascultare în sensul plinirii lor a devenit parte a acestei minuni care a străbătut veacuri de viață, făcând ca și noi să ne potolim setea de Dumnezeu prin odihna în această sărbătoare a tămăduirii, iar ochii noștri orbiți de prea multe griji lumești să poată vedea Lumina pe care tocmai am primit-o în Noaptea Învierii.
Aflat astăzi la Mănăstirea Gai din Cetatea Aradului, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre însemnătatea acestei sărbători, dublată în bucurie și recunoștință față de darurile lui Dumnezeu pentru noi, prin împlinirea a 400 de ani de la nașterea ocrotitorului Arhiepiscopiei Aradului, Sfântul Ierarh Sava Brancovici.
Cuvântul Ierarhului
”După Praznicul Învierii Domnului am văzut cum Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a vindecat pe femeile mironosițe („Bucurați-vă”) și pe ucenici de teamă („Pace vouă”), iar pe Toma de îndoiala în credință.
Este important cum a rânduit Sfânta Biserică după Sfintele Paști prima sărbătoare, în vinerea din Săptămâna Luminată să fie Izvorul Tămăduirii sau Izvorul cel de Viață purtător.
Această sărbătoare ne arată cum harul tămăduitor al lui Dumnezeu a lucrat de-a lungul veacurilor, într-o biserică închinată Maicii Domnului din Constantinopol.
Prin apa din acel loc și biserică, harul dumnezeiesc a vindecat o mulțime de împărați, patriarhi, monahi și credincioși, datorită credinței lor puternice în Mântuitorul Hristos și Maica Domnului.
Așezate în legătură, Vinerea Sfintelor Patimi și Vinerea sărbătorii Izvorului Tămăduirii, arată taina Bisericii ca loc de vindecare și de iertare a păcatelor.
Istoria sărbătorii Izvorului Tămăduirii ne descoperă că harul vindecător al Domnului Hristos Cel răstignit și înviat se revarsă în Biserică, în Sfintele Taine și rugăciuni, în mod deosebit prin mijlocirea, milostivirea și rugăciunile Maicii Domnului.
Sfântul Ioan Gură de Aur a numit Biserica lui Hristos „o farmacie duhovnicească, unde se pregătesc leacuri noi, ca să ne vindecăm de rănile pe care ni le face lumea”. Ce bine ar fi și acum în momente de epidemie și boală să înțelegem rostul și lucrarea Bisericii de vindecare sufletească și trupească.
Sunt în istoria Bisericii o mulțime de oameni care au fost vindecați prin mijlocirea Maicii Domnului. Observăm totodată că Dumnezeu se folosește de elemente materiale (apa, uleiul, pâinea ș.a.) pentru a transmite harul Său vindecător.
De aceea în bisericile noastre la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii se săvârșește Slujba de sfințire a apei, prin care primim de la Dumnezeu multe binecuvântări.
Pe calea vieții pământești, pentru a ne pregăti pentru Înviere și viața veșnică, trebuie să ne unim cu Hristos Domnul prin har și credință, prin care primim iertarea păcatelor și vindecarea de suferințe și de moarte.
În rugăciunea de dinaintea primirii Sfintei Împărtășanii se spune că aceasta se dă spre „tămăduirea sufletului și a trupului”... vezi mai mult
Sursa: Glasul Cetății