Buna rânduială, venită a confirma iar și iar că nimic nu este întâmplâtor, face ca astăzi, la o zi după pomenirea Femeilor Mironisițe, să facem pomenirea unei mame care și-a renăscut fiul prin lacrimi: Sfânta Cuvioasă Monica, mama Fericitului Augustin.

Se spune despre aceasta sfântă că este ocrotitoarea soțiilor și a mamelor ale căror soți și copii trăiesc departe de Hristos, rătăcind în hățișuri mult zădărnicite de cele lumești în detrimentul celor duhovnicești.

Întruchipare a blândeții și a ascultării, această sfântă mamă a reușit, prin botezul lacrimilor, să își aducă soțul păgân alături de Hristos, o fiică trecută la rândul său în ceata sfinților (Perpetua), iar într-un final, și pe Augustin, cel mai încăpățânat și neascultător fiu al său să îl treacă spre pomenirea veșnică în randul Fericiților pomeniți în Biserică.

Ce a făcut această mamă? Atunci când legătura cu fiul său devenise una mult îndepărtată chiar și de la calea simplului dialog, a ”mutat” discuțiile cu fiul său în convorbirile cu Dumnezeu din timpul rugăciunii. A vorbit cu Dumnezeu despre fiul său, a cerut ajutor, s-a rugat și a plâns atât de mult încât episcopul local avea să îi spună la un moment dat că ”nu are cum sa piară fiul atâtor lacrimi”... și nu a pierit pentru că mult poate rugăciunea unei mame pentru copiii săi!

Că porțile cerurilor nu pot sta închise în fața unei mame înlăcrimate, avea să mărturisească însuși Fericitul Augustin în cartea a 9-a a Confesiunilor spunând: "Mama mea m-a ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății