O pandemie și mult, poate prea mult și nejustificat zumzet de albine. Cred că unii dintre preoți nu au înțeles că Biserica și reprezentanții ei îi vrea niște ”comandanți” care ies învingători din ”războiul” cu pandemia, nu să moară în prima zi ca niște ”eroi”, lăsându-și soldații descoperiți în fața inamicului. Inamic ce se dovedește a veni la pachet cu multă dezinformare, neștiință și poate, nu în cele din urmă, și cu multă prostie. 

   Înflăcărarea unora, trecută dincolo de o decentă chibzuință, riscă a-i transforma în ”eroi” din prima zi de război care paradoxal ar plasa Biserica pe o nedreaptă imagine înfrântă și a unei retrageri în cetăți, într-o dezagreabilă dezordine. 

  Ce cred că nu s-a înțeles este faptul că Biserica cu cât de mult fizic s-a închis cu atât de mult spiritual ea s-a deschis, într-o universală îmbrățișare, nu prin cei ce s-au vrut a fi închipuiți eroi ci prin cei ce s-au poziționat firesc și fără o risipă de energie și transfigurare evident comică în lipsa unei finalități. S-a deschis prin cei care au tăcut și au făcut. 

   Am văzut și ”comandanți” și ”generali” într-un firesc dinamic, subtil contestați chiar de unii din propria ogradă, pe nedrept, în mare parte din cauza propriei lor placidități și erori de plasament social. 

    Oricât am vrea, nu putem pune semnul egal între Gigel cu o adresă pe o rețea de socializare și un preot de pe aceeași rețea. Cel din urmă reprezentând un factor de echilibru, un stâlp al cetății din care face parte și cu o responsabilitate pe care Gigel iși permite să o relativizeze, manipuleze după bunul său plac ori interes... 

   Refuz să cred că acest zumzet al unor albine dezorientate se datorează incapacității unora de a-și purta-n suflet enoriașii în lipsa lor fizică, ci mai degrabă a unei lacune datorate ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății