Bună să vă fie Inima! Cu Harul pogorât în suflete în frumosul Praznic al Rusaliilor, să discutăm despre un alt subiect fierbinte pentru părinți și personalul medical: antibioticele.

Știu că acest cuvânt are o rezonanță aparte, unii considerându-l prieten, alții dușman, însă cred că diferența o face modul de administrare și introducerea lui judicioasă. Și aici rostesc  pentru echilibru, cuvântul MEDIC, pentru că el asigură balanța între necesitate sau abuz de antimicrobian.

Din start antibioticul are o coloratură și semnificație negativă pentru că reprezintă în traducere liberă  „împotriva vieții”, de aceea multe școli medicale folosesc denumirea de antibacterian sau antimicrobian…

În 1928, Fleming descoperea primul antibiotic- Penicilina, punct de cotitură în abordarea terapeutică a infecțiilor bacteriene. Milioane de vieți au fost salvate prin introducerea acestui tip de medicament, dar era antibiotică este doar la început, fiind un eveniment de scurtă durată pe scara evoluției umane -  de doar 92 de ani și 4 generații. Efectele târzii ale acestei terapii încep să se întrevadă. Cine ar fi bănuit că excesul de antibiotic în primii 2 ani de viață  este corelat cu  riscul de astm bronșic, dermatită atopică, dar mai ales cu cel de intestin hiperpermeabil…cauza unor patologii variate- de la tiroidită la celiachie, obezitate, diabet zaharat sau cancer. 

Ce este antibioticul?

Este o substanță eficientă în tratamentul unei infecții cu bacterii. 

Primul cuvânt cheie desprins din definiție- ANTIBACTERIAN, fiind inutilă administrarea în infecțiile virale.

Cunosc sentimentul de deznădejde când copilul este bolnav și doriți însănătoșirea lui rapidă, dar nu întotdeauna antibioticul este răspunsul adecvat, uneori producând mai mult rău decât bine.

Scenariul 1. Copil cu febră înaltă care nu cedează la antitermic așa cum previzionați. Dați telefon medicului și sugerați introducerea  unui antibiotic pe care îl aveți în casă sau tocmai  ce  l-ați cumpărat. 

Scenariul 2. Copil cu tuse frecventă - de 2-3 zile. Mergeți la doctor în speranța că va prescrie un antibacterian. 

Scenariul 3. Copil cu strănut, secreții apoase, subfebrilități. Vă gândiți  la o răceală, așadar vă așteptați la administrare de antibiotic.

În toate scenariile, un medic devotat nu introduce antibioticul, dezamăgindu-vă. Cred că în aceste situații ar trebui felicitați medicii pentru rezistența în fața presiunii emoționale pe care o impuneți. Pentru că tocmai a făcut un mare favor copilului, evitând folosirea necorespunzătoare a unui medicament cu multe reacții secundare imediate, dar și la distanță.

Când pot lua copiii antibiotic?

Întotdeauna la indicația MEDICULUI e total interzisă autoadministrarea. Medicul va consulta copilul, va face indicațíi de analize și va recomanda administrarea sau temporizarea introducerii lui, permițând organismului să lupte cu ajutorul resurselor proprii contra infecției.

Dacă antibioticul este necesar, trebuie să aveți grijă la modul de administrare: cum să preparați soluția, cantitatea administrată, ritmul administrării și perioada. De multe ori părinții ajustează din proprie inițiativă dozele sau numărul de administrări pe zi- „Mi s-a părut prea mult”…și întotdeauna scurtează numărul de zile … „ Copilul este foarte bine, nu mai face febră…de ce să-i mai dau”, iar aceste artificii și nesupuneri de la indicațiile medicului sunt principalii factori declanșatori ai rezistenței la antibiotic. 

Exemple de boli în care antibioticul este necesar:

• Faringită streptococică
• Impetigo
• Otite
• Infecții cutanate bacteriene
• Pneumonii
• Bronhopneumonii
• Pleurezii
• Meningite bacteriene
• Infecții de tract urinar
• Tusea convulsivă
• Scarlatina
• Boala Lyme

Când antibioticul nu este necesar?

• Răceli simple- viroze
• Gripă necomplicată
• Roseola
• Boala mână-picior-gură
• Laringite acute
• Bronșiolite acute
• Varicelă, rujeolă necomplicată, etc.

În anumite situații, granița dintre bacterian și viral, dintre Da sau Nu pentru antibiotic este greu de delimitat, necesitând monitorizarea copilului și așteptarea altor semne care să justifice această opțiune radicală terapeutică.

Actual se poate decide speculativ limita dintre viral și bacterian prin depistarea nivelului în sânge al unui marker al inflamației sau reactant de fază acută, numit Proteina C Reactivă. Creșterea acestei proteine este asociată de cele mai multe ori cu o infecție bacteriană (deși în  practică lucrurile sunt mai complicate).

Simptomele care trebuie urmărite, pentru că, în evoluție, se poate impune introducerea antibioticului:

• Febra …   vedeti semnele de alarmă la  Febra la copil
• Durerile  de urechi- otalgia
• Durerile de gât
• Secrețiile  nazale verzui

De ce excesul de antibiotic este dăunător?

Răspunsurile sunt mutiple și complexe:

• Efecte secundare - erupții cutanate, diaree, vărsături, favorizarea micozelor digestive.
• Creșterea rezistenței la antibiotic. Astfel că la reintroducerea aceluiași antibiotic după o perioadă, efectul  benefic dispare, cu impunerea înlocuirii lui.
• Selecția unor bacterii superrezistente care provoacă boli grave pentru care nu avem tratament adecvat cu apariția unor probleme majore  de sănătate publică
• Tendința la boli autoimune
• Obezitatea
• Alergiile și astmul bronșic 
• Dermatita atopică

Care este substratul acestor complicații tardive? Folosirea în exces a antibioticului, determină anumite modificări conformaționale ale intestinului, ale cărui celule se vor distanța, permițând absorbția unor substanțe, care în mod obișnuit nu trec de bariera intestinală. Acestea vor intra în mediul intern al organismului, suprasolicitând sistemul de apărare.

 La un moment dat, celulele imune nu vor mai face diferența între celulele străine și cele proprii organismului și le vor distruge, acesta fiind substratul grosier al autoimunității declanșate în intestinul hiperpermeabil. Consecința o reprezintă apariția de alergii, dermatite atopice, diabet zaharat, obezitate,  boli autoimune.

Riscuri

• Antibioticele distrug atât bacteriile rele, cât și pe cele bune care formează microbiota. Rezultatul-  dismicrobism, diaree,  creșterea permeabilității intestinale, cu deschiderea cutiei Pandorei pentru alergii, tiroidită, obezitate, boli autoimune.
• Pentru refacerea florei intestinale după măcelul produs de antibiotic, rețineți alt cuvânt cheie- Probiotic
• Infecția cu Clostridium difficile-  este favorizată de antibiotic- poate apare în primele zile până la 3-4 săptămâni de la administrare, de aceea notați într-un caiețel ultima dată în care copilul a primit anti... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății