Chiar dacă pe Părintele Petru Ursulescu îl știm de aproape 20 de ani, reîntâlnirea cu el avea să fie rodul unui șir de evenimente, care puse acum cap la cap ne întărește și mai mult credința că în viață nimic nu este întâmplător, ci totul este providențial. 

Și ne amintim cum la începutul anului, chiar în ziua de Bobotează, în drumul nostru spre biserică ne-am întâlnit cu o rudă care ne-a spus că merge la Liturghie la Capela de la Liceul de Informatică. Pe grabă fiind și neștiind de existența acelei Capele, ne-am gândit că poate am înțeles greșit. Și au trecut vreo două luni până când taina acelor cuvinte, de fapt deloc greșit înțelese, aveau să își dezvăluie taina. Se întâmpla la Biblioteca Județeană, unde, spre uimirea noastră, nu numai că am aflat că într-adevăr, la doar doi pași de noi acea capelă chiar exista, iar Părintele care slujește acolo nu ne era necunoscut. Cum tocmai constatasem că telefoanele noastre îmbrăcau încăperea cu aceeași nemuritoare Baladă a lui Porumbescu, am hotărât că trebuie să ne întâlnim, să povestim și să vedem noul Altar unde slujea. 

Pandemia cu toate cele ale ei a făcut ca de la promisiunea întâlnirii și până la plinirea ei să mai treacă vreo 3 luni. Aveam să ne întâlnim cu Părintele Petru, în sfârșit, la Vecernia din Duminica Tuturor Sfinților și cum spuneam, deloc întâmplător, în chiar Duminica Lăsatului sec pentru Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.  

Timp cu folos petrecut în Capela Școlară și Biserica parohială cu hramul ”Bunavestire” și Sfântul Siluan Athonitul

Am ajuns la Vecernie, iar primul sentiment, odată intrați în capela de 5/10 metri, a fost acela de a fi ajuns acasă. Liniște, candele aprinse, rânduială. Au trecut mai bine de trei ore în care, la lumina candelelor, în apropierea icoanei Maicii Domnului  Vimatarissa (Altarița), pictată la Muntele Athos după cea aflată la Mănăstirea Vatoped, și pe o ploaie care nu ne-a vrut nicicum plecați de acolo, am aflat povestea și menirea locului în care ne aflam. Această capelă are un dublu scop, acela de a oferi ”asistență” tinerilor și copiilor din cadrul Liceului, și de a fi ”bisericuța” credincioșilor din cartierul Podgoria, unde duminică de duminică și în sărbători aceștia își găsesc liniștea sufletească și se întâlnesc cu Dumnezeu.

Iar pe lângă povestea locului, Părintele Petru ne-a purtat pe Muntele Athos de unde ne-a coborât în suflet istoria Icoanei Maicii Domnului de la care cu greu ne puteam lua ochii, ne-a purtat prin locurile pe unde a mai slujit Lui Dumnezeu și oamenilor, ne-a condus chiar până în perioada interbelică vorbindu-ne cu mult entuziasm despre primul capitol deja scris al tezei de doctorat la care lucrează (un studiu istoric-canonic al organizării Eparhiei Aradului între anii 1919-1939), și ne-a destăinuit cu bucurie cum Dumnezeu a lucrat prin oameni și a făcut posibil ca un loc deloc prietenos până la finalul anului trecut să se transforme în ceea ce vedem astăzi. 

Drumul de la o clădire în paragină la locul de tihnă pentru elevi și credincioși

Povestea ”bisericuței”, așa cum îi spun toți care îi trec pragul, a început în decembrie 2019, iar în loc de cuvinte, pentru început ne-a întins un album foto pe care chiar așa scria: ”În loc de cuvinte, 100 de imagini”. L-am răsfoit și a fost lesene de înțeles că de fapt ”loc neprietenos” însemna o paragină, însă când Dumnezeu voiește... rânduiește. 

După o perioadă petrecută în slujire la Parohia Micălaca Nouă, Arad, și din dorința de a fi mai aproape de credincioșii încredințați spre păstorire în zona Podgoria, actuala Parohie Arad – Pasaj (pe atunci un sector al amintitei parohii), pe care reușea să îi vadă mai mult la Bobotează, la vreo înmormântare sau în timpul vizitelor pastorale, Părintelui Petru i-a venit gândul înființării unei ”bisericuțe” de cartier. 

Gând căruia, încă din 2017, Doamna Maria Pașcalău, Directorul Liceului Național de Informatică din Arad, i-a venit cu bucurie în întâmpinare. 

”În cele din urmă, după multe încercări, în 2019, am primit binecuvântarea Arhiepiscopiei Aradului din partea Î.P.S. Timotei, și toată bunăvoința și dragostea din partea P.S. Emilian, de a organiza activitatea misionară a Bisericii în incinta Liceului Național de Informatică. Încă o dată mi s-a adeverit, Dumnezeu lucrează prin oamenii Lui”, ne-a mărturisit Părintele. 

Și astfel, într-o frumoasă lucrare, ”Atelierele mecanice” și ”Turnătoria” din cadrul fostului Liceu Nr. 2, Iuliu Maniu, (actuala clădire a Liceului Național de Informatică, corpul A) s-au transformat cu prima Sfântă Liturghie oficiată în 22 decembrie 2019, la 30 de ani de la Revoluție, în Atelier de suflete. În doar două săptămâni de muncă, cu ajutorul și dragostea unor oameni de bine,  pomeniți astăzi ca și ctitori. 

”Încetul cu încetul, bisericuța a devenit neîncăpătoare, oamenii care vin afirmând că aceasta le amintește de vremurile creștini... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății