Ziua de 24 iunie a fiecărui an este ziua în care Biserica ne-a așezat spre prăznuire Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. 

”...Va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.” (Luca 1, 15-17)... acesta a fost răspunsul dat unei vieți de rugăciuni înălțate cu lacrimi, post și nădejde nestrămutată a drepților Zaharia și Elisabeta.

Un răspuns cu valoarea unui moment de cumpănă al omenirii, pentru că odată cu nașterea Sfântului Ioan ”ziua” Vechiului Testament începe a se mici, lăsând loc ”zilei” Noului Testament a crește. Și cum nimic nu este întâmplător în iconomia dumnezeiească, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul are loc imediat după solstițiul de vară, când ziua începe a se micșora, iar Nașterea Mântuitorului, după solstițiul de iarnă, când ziua începe a se mări, ilustrând ceea ce Sfântul astăzi născut, conștient de rolul său de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos și de a-L descoperi lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu, avea să spună mai târziu:  „Acestuia I se cade să crească, iar mie să mă micşorez”. 

Catedrala Veche din Cetatea Aradului, la ceas de sărbătoare

”Răspunsului” dat de Dumnezeu rugăciunilor drepților Zaharia și Elisabeta, și prin ei întregii omeniri, Cetatea Aradului a răspuns cu o catedrală. Una căreia, în urmă cu aproape 160 de ani, episcopul Procopie Ivașcovici îi punea piatra de temelie și o așeza sub oblăduirea Sfântului Ioan Botezătorul. 

Sărbătoarea de astăzi din Cetatea Aradului este, așadar, cu atât  mai mare cu cât Catedrala Veche își serbează hramul, iar credincioșii s-au putut bucura de prezența în mijlocul lor a celor doi Ierarhi arădeni: Înaltpreasfințitul Părinte Timotei și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. Și cum la ceas de bucurie, frumos le stă oamenilor a fi împreună, la Liturghia Arhierească oficiată de cei doi Ierarhi arădeni împreună cu un sobor de preoți și diaconi, au participat credincioși, autorități și personalități locale.

Despre Catedrala aflată astăzi la ceas de săbătoare Înaltpreasfințitul Părinte Timotei spunea că ”Înţelegând Biserica drept instituţia divină şi umană ce cuprinde toată lumea, biserica pe care o privim ca şi casă a lui Dumnezeu şi-a găsit tâlcuirea adevărată în veacul şi jumătate de călăuzire spornică a vieţii nu numai a unei părţi din oraşul de reşedinţă a eparhiei, ci și a întregului întins al acesteia, fiind modelul celorlalte biserici răspândite pe un teritoriu ce depășește hotarele judeţului de astăzi, în plus, cu legături strânse cu alte centre Ierarhice. S-ar putea da ca pildă faptul că din șirul Ierarhilor care au slujit-o începând cu ctitorul Catedralei, doi au fost promovați la treapta patriarhală, șase la cea mitropolitană sau de locțiitori de mitropolit și unul de arhiepiscop”. 

Importanța aparte a acestui hram a fost subliniată de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în contextul în care anul acesta se împlinesc 155 de ani (1865) de la sfințirea Catedralei și 150 de ani (1870) de la finalizarea tuturor lucrărilor, iar într-un frumos arc peste timp și gest de recunoștință, în cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniți ctitorii Catedralei, între care și Episcopul Procopie Ivașcovici.

Cuvântul Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul

”Nașterea fiecărui om pe pământ este un dar al lui Dumnezeu pentru familie, pentru lume și pentru eternitate. Toți suntem chemați de la neexistență la existență veșnică și să cultivăm darul vieții în vederea dobândirii vieții celei veșnice. Între aceste persoane umane se află unele care prin atotștiința lui Dumnezeu au de îndeplinit o misiune dumnezeiască, desigur în lumina libertății și responsabilității asumate.

Sf. Apostol Ioan scrie în Evanghelia sa despre un astfel de om: „Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 6-9).

Sărbătoarea Nașterii Sf. Ioan Botezătorul ne aduce aminte despre modul cum Dumnezeu a lucrat prin oameni, preotul Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan, despre dialogul Arhanghelului Gavriil cu preotul Zaharia și pregătirea contextului divino-uman pentru Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

Nașterea Sfântului Ioan s-a petrecut în chip minunat, fiind relatată pe larg de Sfântul Luca în primul capitol din Evanghelia sa (Luca 1, 5-80). Acest eveniment deosebit ne descoperă faptul că harul lui Dumnezeu transcede firea umană, apoi cât este de importantă ascultarea de voința lui Dumnezeu și punerea darurilor primite în slujba lui Dumnezeu și a semenilor.

Sfântul Ioan este supranumit Prorocul, Înaintemergătorul și Botezătorul, fiindcă a avut o viață autentică de profet, apropiindu-se cel mai mult de Dumnezeu, chiar punând mâna pe creștetul lui Dumnezeu (la Iordan). El a anunțat și pregătit calea venirii lui Mesia, apoi L-a botezat în Iordan și L-a definit pe Domnul Iisus Hristos prin cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost exigent cu sine însuși, și... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății