”Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai facut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, David, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre” (Tropar)

Sfântul David s-a născut şi a crescut în cetatea Tesalonicului, iar prin curăţia sa sufletească s-a arătat ca un înger în trup încă din timpul vieții.

 Şi-a părăsit prietenii şi averea şi a mers la Mănăstirea Cuculiaton, undea îmbrățișat viața monahală. A rămas acolo, nevoindu-se în post şi rugăciune şi păzind toată fapta bună, iubind mai ales înfrânarea şi smerenia, ca unul ce socotea că traiul îmbelşugat aduce trândăvia sufletului, iar alergarea după laude întunecă şi risipeşte faptele bune. 

Trăind, așadar, în înfrânare, post şi rugăciune, admira cu deosebire viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul şi răbdarea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Aşa a crescut în inima sa dorinţa de a se face următor acestor doi mari sfinţi ai Bisericii. Drept aceea, făcându-şi un cuib într-un migdal, s-a legat pe sine ca trei ani să nu se coboare de acolo. Din acel loc predica cuvântul lui Dumnezeu, alinându-i pe cei care veneau la el. 

Când s-au împlinit trei ani, îngerul Domnului s-a arătat către dânsul şi i-a zis: „Davide, Domnul a ascultat rugăciunea ta, şi-ţi dă darul acesta pe care de mult l-ai cerut, adică să fii smerit cugetător şi înfrânat, să te temi de El şi să-L cinsteşti cu evlavia cuviincioasă; deci pogoară-te din copac şi linişteşte-te într-o chilie, binecuvântând pe Dumnezeu, până vei sfârşi şi altă iconomie; şi atunci vei afla odihnă de ostenelile trupeşti şi mângâiere sufletului". Şi cât timp a vorbit îngerul cu dânsul, cuviosul a ascultat cu frică şi cu cutremur; iar după aceea, îngerul făcându-se nevăzut, cuviosul mulţumea lui Dumnezeu, zicând „Bine este cuvântat Dumnezeu, Care a primit rugăciunea mea şi m-a miluit!"

Multe vindecări avea să săvârșească Sfântul, iar pentru aceasta și nu numai toată cetatea îl avea întru mare evlavie, cinstindu-l ca pe un înger dumne... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății