”Cu nevoinţe duhovniceşti toată viaţa ţi-ai petrecut-o şi, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre” (Tropar)

La 1 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Leontie, ale cărui cinstite moaște au fost găsite în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuți, ridicată ca necropolă domnească în sec. al XIV-lea de către Bogdan I Întemeietorul.

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți s-a născut în secolul al XIV-lea în orașul Rădăuți din părinți dreptmăritori creștini. Leontie intră în monahism când este întemeiată la Rădăuți Mănăstirea Bogdana, cu hramul „Sfântul Nicolae”, de către Bogdan I, primul domnitor al Moldovei. Aici a fost tuns monah și a primit numele de Lavrentie. Mai târziu se retrage în sihăstrie în codrii Rădăuților, pe Valea Putnei unde se nevoiau mulți călugări îmbunătățiți care l-au îndrumat pe Lavrentie în viața călugărească. În jurul lui se adună mulți ucenici și devine egumen al obștii monahale în creștere. Pentru această comunitate Cuviosul Lavrentie întemeiază schitul Laura (Lavra) care va deveni cunoscut sub numele de Schitul lui Lavrentie, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Mai târziu construiește o mică biserică din lemn într-o poiană, în jurul căreia avea să se formeze noul schit. Potrivit tradiției, la acest schit avea să se retragă mai târziu și Sfântul Daniil Sihastrul, sub povățuirea egumenului Lavrentie.

În anul 1402 Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază Episcopia Rădăuților, astfel Biserica Mănăstirii Bogdana devine Catedrală Episcopală. Cuviosul Lavrentie era cunoscut de domnitor, cler și mitropolitul Sucevei și tocmai pentru aceasta este ales să devină conducătorul Episcopiei. Cuviosul Lavrentie, deși nu își dorea aceasta, primește hotărârea și îl lasă în locul său ca egumen al schitului Laura pe cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său. Ca episcop al Rădăuților, Lavrentie a rămas un om al rugăciunii și dragostei de aproapele, făcând milostenie și împărțind sfaturi și cuvinte de mângâiere tuturor. Ajuns la bătrânețe, nereușind a mai face față datoriilor episcopale, s-a retras din scaun și apoi a mers la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie. Pentru râvna sa duhovnicească, Cuviosul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârșirii, fiind binecuvântat și cu darul înainte-vederii și al vindecărilor. 

Mutarea la cele veșnice

Cunoscându-și mai dinainte vremea sfârșitului său, cuviosul Lavrentie a cerut să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de schimonahul Leontie. Chemându-i la el apoi pe toți frații și ucenicii, și-a luat rămas-bun de la obște, apoi și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului.

 A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului, ctitoria sa. La mormântul lui veneau mulți să se închine, iar acolo se săvârșeau și multe vindecări de boli. La auzul acestor vindecări, credincioșii și clerul episcopiei de la Rădăuți au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți în Catedrala Ep... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății