Veteranii noștri, reperele noastre. Să fim recunoscători cât încă îi avem! Cu multă bucurie am aflat astăzi despre un alt veteran de război care ne-a fost lăsat spre prețuire și pildă până la împlinirea vârstei de 100 de ani. 

Se cuvine să dăm cinstire celor care în cel de-Al Doilea Război Mondial au îndurat greutăţile campaniilor din Est și din Vest și au avut zile pentru a se întoarce acasă, fiecare purtând în trup și în suflet răni grele.

Despre sărbătoarea întâlnirii cu veteranul de război Dumitru Diaconu a relatat, așa cum ne-a obișnuit, cu emoție și prețuire Vicepreședintele Asociației Naționale a Veteranilor de Război Argeș Adj.pr.r. Dan Arsenescu care, împreună cu președintele aceleiași asociații, col.rtr. Țânțarcu Alexandru, și cu reprezentanți ai Primăriei Băbana, a  mers să îl felicite, ducând gândurile de bine și recunoștință ale tuturor celor care știu a prețui prezența în comunitate, sau undeva în țară, a unui veteran de război. 

Întâlnirea cu parte din istoria noastră

Ne-a întâmpinat plin de emoţie, dornic să ne povestească cât mai multe dintre amintirile sale legate de participarea pe front, dar și din viața de zi cu zi.

Acesta s-a născut în data de 06 iulie 1920 în com. Slătioare, județul Argeș dintr-o familie nevoiașă la vremea aceea, termină școala primară de 8 clase din comună, după care începe să-și ajute părinții în gospodărie până când începe războiul.

Astfel, după ce este încorporat și execută pregătirea de bază pentru un soldat, în 1943 pleacă pe front cu Regimentul 6 Artilerie.

Pe front, a participat cu acesta, în perioadele septembrie-decembrie 1943, aprilie-octombrie 1944 și decembrie-mai 1945, atât în Campania din Est, în zona comunei rusești Tatiskaia din apropierea marelui Stalingrad, dar și în cea de Vest, până în zona Budapestei.

Întors în țară după mai bine de un an de zile de lupte pe Frontul de Est, este avansat la gradul de caporal și trimis pe Frontul de Vest cu o unitate din cadrul SERVICIUL DE CAPTURI AL ARMATEI care a funcționat între anii 1942-1945.

A doua parte a războiului a luat o întorsătură neașteptată, ne povestește în continuare nea Mitică Diaconu.

”Acum eram cu rușii aliați, împotriva nemților. Eu am căutat, cu orice preț, să mă feresc. Din cauza faptului că, din unitatea noastră mai rămăseserăm puțini. Astfel am pornit pe front contra germanilor cu gândul de a supraviețui și de a mă întoarce acasă la ai mei care mă așteptau. Pe front în zona Budapestei am aflat ca Hitler a murit și am zis GATA S-A TERMINAT RĂZBOIUL”

Ter... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății