Trei ani de la înscăunarea PS Părinte Emilian Crișanul ca Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului
16.07.2020 ⋅ 0 comentarii
Duminica a 6-a după Rusalii a anului 2017 avea să găsească neîncăpătoare Catedrala Veche din Cetatea Aradului pentru toți cei veniți spre părtășia unui moment important pentru viața comunității: Înscăunarea Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul în demnitatea de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului.
Neîncăpătoare pentru soborul de ierarhi, preoți și diaconi, condus de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, slujitorii Sfintelor Altare din cuprinsul Eparhiei Aradului, monahii și monahiile, oamenii de cultură, deputaţii şi senatorii, reprezentanții celor două Universități arădene și ai administrației judeţene, municipale şi comunale din Județul Arad, protopopii celor patru protopopiate, teologii, seminariştii și credincioșii veniți din mai multe părți ale țării.
Au trecut de la acel moment trei ani. Trei ani bogați în lucrarea pentru care a fost rânduit spre păstorire arădenilor, iar când vorbim de lucrare, încercăm a face cuprinderea rugăciunilor, Liturghiilor, contribuției aduse la dezvoltarea culturii teologice-istorice în învăţământul universitar românesc și activității în domeniul social-filantropic și misionar.
Are 48 de ani, 10 de slujire arhierească și 3 de când este Păstor și Părinte arădenilor, în împreună-slujire, rugăciune și conlucrare cu Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, preoții, diaconii, monahii, monahiile și credincioșii arădeni și nu numai. Trei ani în care l-am văzut în Liturghie, l-am văzut hirotonind preoți și diaconi, sfințind biserici sau punând pietre de temelii, conferențiind, organizând concerte caritabile pentru a pune pansament pe ”rănile” Secțiilor de Psihiatrie și Pediatrie din municipiu, dar și răspunzând prompt în timpul pandemiei necesităților medicale și sociale, l-am văzut în procesiuni, l-am văzut colindând acolo unde suferința era mai mare și fiind deopotrivă colindat, l-am văzut înconjurat de copii și de tineri de toate vârstele, simțindu-le și ”furând” adesea în capturi foto bucuria întâlnirii, l-am văzut slujind în biserici și catedrale pline, dar și în biserici și catedrale golite de pandemie și l-am văzut la căpătâiul suferinzilor, binecuvântând, povățuind și mângâind.
Și le-a făcut pe toate ”cu dragoste, prietenie, slujire și binecuvântare”, purtându-ne pe toți ”în suflet, rugăciune și iubire jertfelnică”... vezi mai mult
Sursa: Glasul Cetății
