”O zi plină de semnificații, cu o puternică încărcătură emoțională. A fost ziua care a decis în mod covârșitor soarta României. Dragostea față de țară și credința că vor reuși i-au îndemnat pe militarii noștri să continue să lupte cu demnitate și să strige cu toată puterea ,,PE AICI NU SE TRECE”, oferind astfel o victorie marcantă României în timpul Primului Război Mondial. Le mulțumim tuturor militarilor care au luptat cu demnitate și onoare să apere România.”, este mesajul prin care Ministerul Apărării Naționale comemorează astăzi Bătălia de la Mărășești. 

Din întreaga istorie românească a Primului Război mondial, victoriile de la Mărăşti şi Mărăşeşti din vara lui 1917 sunt invocate cel mai des. După ofensiva de la Mărăşti de la jumătatea lui iulie, pe 6 august forţele româno-ruse resping un puternic atac al trupelor germane şi austro-ungare la Mărăşeşti.

”Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”, nota în ordinul de zi Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei a I-a.

Bătălia de la Mărăşeşti, de la care se împlinesc 103 de ani, a durat 28 de zile, dintre acestea, 15 zile au fost crâncene, cu pierderi masive pentru toate armatele implicate.

Armata I Română a pierdut, conform revista Historia, 27.410 oameni, adică 16% din efectivul pe care îl avea la începutul ofensivei: 5.125 au murit, 9.818 au fost dați dispăruţi şi 12.467 au fost răniţi.

Astăzi redăm mărturia emoționantă fizicianului Cristian Presură, postată în urmă cu trei ani pe pagina de socializare și citată de pressoane.ro:

Trăgeai să îți alungi frica

”Străbunicul meu a luptat la Mărăști. Când îmi povestea, era bătrân (peste 90 de ani) și umbla aproape toată ziua în izmene, pe prispa de la țară. «Сel mai greu este primul glonț», îmi spunea.

«Mergeam prin pădure și nu se auzea nimic. Știam însă că inamicul va trage în noi. Ne cuprindea o frică imensă, aproape că eram paralizați. După ce se auzea primul glonț al inamicului și se pornea iadul, ne ușuram. Trăgeai să îți alungi frica».

Îl întrebam: «Și? Erau mulți morți?».

«Odată am trecut un râu, în grabă. Făcuseră un pod din soldații morți, și noi călcam pe ei cum calc eu acum pe pământ».

De câte ori era să mori? «Mai știu? Mur... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății