Astăzi, 10 august 2020, s-au împlinit 17 ani de la mutarea la cele veșnice a Părintelui Constantin Galeriu.

Părinte despre care Mircea Ionescu-Quintus spunea că trecea, în lagărul de exterminare de la Coasta Galeș, ”ca un apostol, din om în om, spre a ne îmbărbăta, părintele Galeriu care a fost în stare să se descalțe pentru a-și da bocancii unui bătrân bolnav cu picioarele sângerânde. Atunci și nu numai atunci mi-am dat seama că un neam blagoslovit cu asemenea fii nu poate să fie îngenunchiat și nici să piară vreodată”. (Moara dracilor, Editura Ion Creangă, București, 1999, pp. 13-15)

Părintele Galeriu s-a născut în data de 21 noiembrie 1918 în satul Răcătău-Răzeși din județul Bacău.

După încheierea studiilor teologice a fost numit preot în județul Prahova, iar din 1974 a devenit slujitor la Biserica Sfântul Silvestru din București.

Împreună preoteasa Argentina, Părintele Galeriu a crescut şi educat patru copii, într-o perioadă dificilă. După instalarea dictaturii comuniste, Părintele Galeriu a fost permanent urmărit şi supravegheat de autorităţi, fiind chiar întemniţat pentru o vreme.

În 1952 Părintele Constantin Galeriu a fost arestat și trimis în ancheta Securității din Ploiești. Începând cu 16 ianuarie 1953 a prestat muncă obligatorie la colonia Peninsula-Valea Neagră de la canal, apoi din 13 octombrie același an a fost mutat la centrul de triere Văcărești de la București. A fost eliberat la 23 octombrie același an, revenind în mijlocul familiei și al păstoriților săi.

Din anul 1973 a activat pe rând ca spiritual, lector și profesor titular la catedra de Catehetică-Omiletică din Institutul Teologic Universitar din București. Din anul 1992 a devenit profesor consultant și conducător de doctorat la Universitatea din București.

De asemenea, în perioada 1988-2003 a continuat să activeze ca profesor consultant și îndrumător pentru teze de doctorat în cadrul aceleiași Facultăți.

A fost membru în C... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății