”Pasionații de istorie știu că mâine, 20 august, se împlinesc 156 de ani de la nașterea ”Regelui neîncoronat al României”, Ion I.C. Brătianu”, anunțau încă de ieri reprezentanții Muzeului Național Brătianu. 

Astfel, Muzeul a început seria de evocări a marelui om politic cu un pasaj din Portretele și amintirile lui I.G. Duca, apropiat și colaborator al celui care a fost, de șapte ori, Președinte de Consiliu de Miniștri, și cel mai de seamă liberal din toate timpurile.

”În fruntea Statului român n-a fost om politic căruia grija treburilor publice să-i fi pricinuit mai multe nopți de insomnie, iar scena din ajunul intrării noastre în războiu, când Brătianu s-a dus în deal la Florica să spovedească în fața mormântului tatălui său tot sbuciumul de care sufletul lui era cuprins în acele hotărâtoare momente, ca și cum ar fi așteptat dela umbra măreață a întemeetorului României Mici binecuvântarea supremă în sforțările sale de întregire a României Mari, va rămâne pururea de un patetism mai presus de orice cuvinte și de orice comentarii.

Dar în genere, nopțile lui Brătianu erau nopți de reculegere. (...) De altfel, via scrupulozitate, permanentă grijă a răspunderilor, izvorau la Brătianu dintr-un îndoit simțimânt. Dintr-un simțimânt față de țară și dintr-un simțimânt față de memoria tatălui său. Concepția lui despre îndatoririle omului public era nu numai nobilă, dar plină de gravitate. Pentru el politica nu era nici o distracție, nici un prilej de onoruri, nici un mijloc de realizare a unor deșarte și personale ambiții. Pentru el, politica era muncă, răspundere, nedreptate, grijă, chinuitoare frământare”

Marele lider liberal a dominat viaţa politică din România cu autoritatea celui care a știut întotdeauna că este artizanul unui stat modern. Dintre cei care au încercat să-şi explice cauzele acestei dominaţii, toţi au căzut de acord că avea o vocaţie nativă de conducător.

Cel mai adesea era văzut cu o carte în mână, de regulă o carte de istorie. Ion G. Duca scria în memoriile sale că Brătianu era înzestrat cu un acut simţ al responsabilităţii:

„El nu se hotăra niciodată repede [..] din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată piciorul pe un ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății