Bună să vă fie Inima! După ce săptămâna trecută  am vorbit despre căpușe - ca hematofagi externi, vom continua parcursul școlii pentru părinți cu discutarea patologiei pediatrice induse de paraziții intestinali.

Are copilul meu viermișori? Este o întrebare pe buzele multor părinți care vin la cabinetele de pediatrie mai ales pentru stabilirea etiologiei unor dureri abdominale recurente.

Ce sunt paraziții?

Sunt ființe vegetale sau animale care trăiesc temporar sau definitiv pe seama unei gazde, cu determinarea unor disfuncționalități. Parazitismul este un mod de supraviețuire, prin folosirea resurselor unei alte ființe.

Parazitozele intestinale sunt des întâlnite la vârsta copilăriei. Singura perioadă protejată este cea de nou născut și sugar alăptat, prin laptele de mamă riscul de contaminare fiind nul.

Paraziții determină, prin localizarea intestinală, tulburări de digestie și absorbție, dar și  consum competitiv al nutrienților, cu consecințe de tip scădere ponderală, sau alte simptome cu coloratură digestivă, neurologică, cutanată sau hematologică.

Cei mai frecvenți paraziți intestinali se clasifică în:

•Heminți

1.Cestode - teniile

2.Nematode – intestinale -oxiuri, ascarizi sau tisulare - trichinella

3.Trematode - fasciola

•Protozoare - Giardia lamblia

Cei mai comuni paraziți intestinali în România sunt:

•Giardia Lamblia- lambliile

•Enterobius vermicularis- oxiurii

•Ascaris lumbricoides- ascarizii 

•Trichinella spiralis- trichinoza 

Factori de risc

•Vârsta mică

•Contextul social precar

•Condiții de igienă deficitare

•Anumite obiceiuri alimentare atipice - pica sau ingestia de pământ

•Tratamente cu imunopresoare

•Clima caldă

•Contactul cu animale

Cum acționează paraziții?

•Eliberarea unor toxine care determină tulburări de motilitate și inflamație locală, traduse prin reducerea apetitului, manifestări digestive

•Sensibilizarea alergică a pacientului exprimată prin manifestări cutanate, prurit

•Modificări ale mucoasei traduse prin maldigestie și malabsorbție - cu deficit de nutrienți și scădere ponderală

Cum se manifestă?

Tabloul este variat, de la forme asimptomatice la forme cu expresie clinică severă. Semnele se datorează atât prezenței viermilor intestinali, cât și reacțiilor secundare ale organismului. Relația parazit - gazdă este complexă:

•Parazitul poate fi distrus imediat prin reacțiile locale de apărare ale organismului

•Poate persista fără a produce modificări sau expresii clinice

•Poate persista și produce boala

De obicei, cele mai frecvente manifestări se referă la:

•scăderea apetitului, a stării generale, 

•modificări de comportament, 

•astenie, 

•aspect de copil palid, încercănat, cu tegumente aspre,

•dureri abdominale recurente,

•prurit nazal și anal, 

•inflamarea mucoasei vulvovaginale la fetițe,

•meteorism abdominal, 

•vărsături, greață, scaune modificate, 

•erupții cutanate localizate sau generalizate, prurit

•tuse, dispnee,

•paloare, icter, 

•somn agitat,

•bruxism - scrâșnirea dinților,

•pavor nocturn

•cefalee

•enurezis, incontinență urinară

Tipuri de paraziți intestinali

Giardiaza sau lambliaza

•Este produsă de un protozoar flagelat denumit Giardia lamblia, fiind de departe cea mai frecventă parazitoză a copilului. De reținut că parazitul nu se vede cu ochiul liber în scaun ... având dimensiuni micronice. Se prezintă sub 2 forme - vegetativă și chistică - ultima apare doar în materiile fecale.

•Transmiterea se face prin mâini murdare, apă sau alimente contaminate. 

•Clinic, există o triadă simptomatică - elemente digestive (scaune frecvente, meteorism, dureri abdominale), nervoase (cefalee, anxietate, tulburări ale somnului, iritabilitate) și alergice (urticarie, prurit).

Oxiuraza sau enterobiaza

•Este determinată de Enterobius vermicularis - un vierme alb, cilindric, cu dimensiuni ce variază între 3 si 12 mm. Se cantonează la nivelul colonului, dar, în timpul nopții, femela migrează și depune ouăle la nivel anal și perianal. 

•Transmiterea bolii se face prin mâini murdare sau contact cu obiecte contaminate.

•Clinic se manifestă prin prurit anal și perianal intens nocturn, cu grataj și leziuni perianale, manifestări digestive și neurologice - scăderea concentrării, a randamentului școlar, somn agitat, bruxism, iritabilitate. Uneori, viermii sunt decelați pe lenjerie, scutec sau în scaun.

Ascaridiaza

•Este produsă de Ascaris lumbricoides - un vierme roz, cu lungime între 15-20 de cm.

•Transmiterea se face prin mâini murdare, apă sau alimente contaminate. După ingestie, oul se lizează la nivelul stomacului, larva eliberată ajunge prin mucoasa gastrică în ficat, sistemul port, vena cavă inferioară, inima dreaptă și ajunge în plămâni, perforează alveola, urcă prin arborele bronșic și faringe, este reînghițită și se dezvoltă ca parazit matur la nivelul intestinului.

•Clinic, se manifestă prin:

1.Stadiul larvar - fenomene de tip respirator - tuse, dureri toracice, spută cu firișoare de sânge.

2.Stadiul adult de evoluție îmbină manifestări digestive, cu cele neurologice și alergice.

În anumite condiții, viermii maturi pot fi identificați în lichidul de vărsătură. În formele masive de infestare, migrarea adulților determină complicații mecanice – așa numita ascaridiaza chirurgicală exprimată prin ocluzie intestinală, perforație cu peritonită secundară,  apendicită, pancreatită, abces hepatic, etc.

Trichineloza

•Este cauzată de Trichinella spiralis.

•Transmiterea se face prin consumul cărnii de porc, mistreț,  infestată și insuficient preparată termic.

•Tabloul clinic se exprimă la o zi de la consum prin fenomene digestive - dureri abdominale, diaree apoasă sau sangvinolentă, erupții cutanate.

•La 2-3 săptămâni apar astenia, edemul facial, mialgii intense, dureri la masticație, disfagia, sau manifestări neurologice de tip meningoencefalită, afectare nervi cranieni, convulsii sau complicații cardiace și pulmonare. Simptomele se accentuează gradat, dar dispar în a treia lună, prin închistarea larvelor. Mialgiile și astenia pot persista o perioadă mai lungă.

Diagnosticul

          Se pune pe baza examenului coproparazitologic... sunt necesare minim 3 testări la interval de 7 zile. Se pot identifica - paraziți maturi, fragmente  sau chiste, ouă.

În oxiuroză metoda de determinare este amprenta anală luată pe o bandă adezivă.

În cazul paraziților care nu elimină ouă sau chisturi în materiile fecale - toxoplasmoza, toxocaroza, trichinella, sunt recomandate teste de identificare ale alergenelor prin metode imunoenzimatice sau ale anticorpilor din sânge.

Repetarea testelor... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății