Astăzi, 30 august 2020, se împlinesc 100 de ani de la reînființarea Episcopiei Oradiei prin decretul semnat de Regele Ferdinand I. Tot în acest an se împlinesc 340 de ani de la prima atestare documentară oficială a Episcopiei Oradiei și 325 de ani de la menționarea ei în Diploma Împăratului austriac Leopold I.

O sută de ani de la reînființarea Episcopiei Oradiei – 30 august 1920 - text semnat de Pr. Cristian Rus, Consilier cultural al eparhiei:

În anul Domnului 2020 Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei se află la binecuvântat ceas aniversar, împlinindu-se 100 de ani de la reînființarea Eparhiei, în 1920, prin Decretul Regal semnat de Regele Ferdinand I Întregitorul la 30 august. Tot în acest an se împlinesc 340 de ani de la prima atestare documentară oficială a Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, în anul 1680, dar și 325 de ani de la menționarea Episcopiei Ortodoxe a Oradiei și a Ierarhului ei de atunci, Efrem, în Diploma Împăratului austriac Leopold I din anul 1695.

Când trupele austriece au eliberat Oradea de sub stăpânirea turcească, în anul 1680, în Oradea exista un sigur episcop, cel ortodox, ce rezida aici dinainte de menționarea sa în documentele imperiale austriece, iar Părintele Academician Profesor Mircea Păcurariu avansează ipoteza că ar fi vorba de Episcopul Ștefan al Lipovei, care și-a mutat reședința de la Lipova la Oradea.

Împăratul Leopold I al Imperiului Habsburgic a emis, la 4 martie 1695, o Diplomă de conferire a privilegiilor ilirice, prin care a fost acordată libertate de manifestare deplină credinţei ortodoxe în teritoriile eliberate de sub stăpânirea islamică, document în care este recunoscută existența Episcopiei Ortodoxe a Oradiei și Agriei, și în care este menționat numele Episcopului titular de atunci, Efrem (Banianin sau Veniamin) al Oradiei și Agriei.

După arhipăstorirea Episcopului Petru Hristofor, ultimul Episcop al Oradiei cunoscut cu numele din secolul al XVIII-lea, care a fost hirotonit de către Sfântul Ierarh Antim Ivireanul și trimis să păstorească la Oradea, autoritățile habsburgice nu au mai permis rezidarea permanentă a unui episcop ortodox în Oradea, fără însă a desfiinţa Episcopia Ortodoxă a Oradiei, astfel încât, vreme de două secole, până în anul 1920, Ierarhii de la Arad au preluat păstorirea credincioșilor bihoreni, petrecând în fiecare an câteva luni de zile la Reședința Episcopală din Velența Oradiei, timp în care hirotoneau preoți, efectuau vizite canonice în parohii și oficiau sfințirea bisericilor.

A fost nevoie de o îndelungată așteptare, timp de mai bine de două veacuri, și de un efort susținut al clerului și credincioșilor ortodocși din Bihor pentru ca reînființarea Episcopiei Ortodoxe a Oradiei să fie posibilă.

Arhimandritul Roman Ciorogariu, vicar eparhial din 1917 la Oradea și viitor Episcop al Oradiei, cel dintâi după reînființare, a participat la actul Marii Uniri de la Alba-Iulia împreună cu numeroși preoți și credincioși din Bihor, însă românii din aceste părţi nu s-au putut bucura de Marea Unire de la 1 decembrie. Abia după cu eliberarea Oradiei de sub stăpânirea comunistă maghiară de către Armata Română condusă de generalul Traian Moşoiu, în ziua Sfintelor Paști din anul 1919, 20 aprilie, contextul devine favorabil pentru a duce la bun sfârşit şi idealul bisericesc al credincioşilor ortodocşi bihoreni: restatornicirea Episcopiei Oradiei.

Cu ocazia vizitei Suveranilor români la Oradea, din 23 mai 1919, Arhimandritul Roman Ciorogariu a prezentat această doleanţă seculară a românilor bihoreni. Regele Ferdinand a promis atunci că: „Episcopia Orăzii Mari se va înfiinţa mai curând decât credeţi”.

Odată cu semnarea Tratatului de pace de la Trianon, 4 iunie 1920, care a consfințit la nivel internațional decizia de unire a provinciilor românești proclamată la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia, ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății