"Am zidit acest castel, ca un semn durabil că dinastia, aleasă de bunăvoie de națiune, e înrădăcinată adînc în această frumoasă țară şi că noi recompensăm iubirea poporului nostru, printr-o încredere nelimitată în viitorul scumpei noastre patrii. Îmi îndeplinesc deci o datorie sfîntă, ridicînd în această casă a noastră, cu vin românesc, primul pahar, în cinstea şi pentru fericirea României" -Regele Carol I, 7 oct 1883.

Astăzi, 7 octombrie, se împlinesc 137 de ani de la inaugurarea Castelului Peleş de la Sinaia, reşedinţa de vară a regilor României, aflat pe Valea Prahovei, în codrii Bucegilor, la 44 km de Braşov şi la 122 km nord de Bucureşti, pe valea râului Peleş.

Construit de Regele Carol I și de Regina Elisabeta, a luat fiinţă prin cumpărarea cu fonduri personale de către Regele Carol I a unui teren din apropierea Mănăstirii Sinaia. Toate cheltuielile, sub stricta supraveghere a suveranului, fiind achitate din fondurile sale personale, conform familiaregala.ro.

În urma unei vizite pe care domnitorul Carol împreună cu doamna sa Elisabeta au făcut-o la mănăstirea Sinaia s-a statornicit în gândul viitorului rege ideea de a-şi clădi acolo o reşedinţă de vară.

În vara anului 1875, fundaţia castelului era terminată, iar la sfârșitul lunii august a avut loc punerea pietrei de temelie, unde au fost îngropate două pergamente care conţineau declaraţia de intenţie şi actul de fundaţie al Castelului Peleş, închise într-un tub de sticlă, închis într-unul de plumb, împreună cu o colecţie de monede bătute în număr redus, cu chipul domnitorului Carol.

Castelul s-a ridicat după planurile arhitecţilor Johannes Schultz şi Karel Liman şi a fost decorat de celebrii artişti J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz şi Berhard Ludwig din Viena.

Drept conducător al şantierului a fost ales arhitectul Jean Schulz din Lemberg, căruia i s-a încredinţat supravegherea lucrărilor tehnice, iar un comitet de construcţie, format din sculptorul Curţii, Martin Stohr, şi din secretarii particulari ai domnitorului, Georges Coulin şi Louis Basset, a fost desemnat pentru controlul gestiunii financiare.

Materialele de construcţie au fost extrase de pe acel domeniu sau din vecinătate. Astfel, zidăria a fost făcută cu pietriş din Prahova, piatra a fost extrasă din carierele de la Piatra Arsă şi Luna Mare, în apropierea Mănăstirii Brebu, piatra verde a fost adusă de la Slănic, lemnul a fost tăiat din pădurile din vecinătate, iar cărămizile au fost coapte chiar pe şantier.

La 10 mai 1881, Carol I a fost înscăunat ca Rege, iar cuplul regal s-a mutat la Pavilionul de Vânătoare (Foişorul), ale cărui lucrări fuseseră încheiate.

După 1879, lucrările nu au mai fost conduse de inginerul Doderer, astfel că planurile au fost radical modificate, toată partea superioară a castelului find ridicată după indicaţiile Regelui Carol, care poate fi considerat, pe drept cuvânt, principalul arhitect al palatului, iar Stăhr, executantul conştiincios şi priceput al gândurilor regale.

În toamna anului 1883, castelul şi dependinţele au fost terminate, iar la 25 septembrie/7 octombrie avea loc  inaugurarea oficială.

”Ora 10 și jumătate singur pe jos la castel, unde totul e pregătit pentru sfințire. (…)Ploaia încetează. Ora 12 și jumătate sfințirea armelor din curtea castelului de către mitropolit. Cler, cor. Gardă de onoare cu muzică. D. Ghica, Rosetti, toți miniștrii în afară de Brătianu, Crețescu, președintele Curții de Casație, Grădișteanu, președinte al Curții de Conturi, prefectul Poliției, efori, prefectul de Prahova, președintele Consiliului general, generalii Cernat, Budișteanu, Fălcoianu etc. Ridicarea steagului este salutată cu salve. Stohr îmi înmânează cheia de la poarta centrală, pe care eu o descui. Citesc documentul de inaugurare și îl semnez. Mitropolitul sfințește întreaga clădire, aproape toate încăperile. Ora 2 dineu în sufrageria cea mare, 50 de persoane, de asemenea Gr. Sturdza, care a venit din Moldova. La dejun țin primul toast, în cinstea țării. D. Ghica în cinstea noastră. Apoi vorbesc Alecsandri, Rosetti, care e foarte călduros, mitroplitul și Cernat”, nota Carol I în jurnal. 

În acea zi a avut loc o slujbă solemnă la Mănăstirea Sinaia, în prezenţa Mitropolitului Primat, a demnitarilor statului şi ai armatei, iar în faţa castelului, un batalion de vânători, cu drapel şi muzică, a dat onorurile.

Mitropolitul Primat, urmat de tot soborul de preoţi ai Mitropoliei şi de călugării mănăstirii, au oficiat un Tedeum şi au sfinţit apele, apoi, Generalul Creţeanu, şeful Casei Militare a Regelui Carol I, a citit următorul document:

„Eu, Carol I, Domn şi Rege, Cu Elisaveta Regina, După o silinţă neobosită de doi ani, în luptă cu un tărâm nestatornic, străbătut de izvoare, isbutit-am a pune la poalele Bucegiului, temelia acestei clădiri, În anul mântirii 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea. Zidirea s-a oprit pe timpul războiului pentru neatârnarea României. Intrat-am în această casă a noastră în anul mântuirii 1883, iar al Domniei Noastre al XVll-lea; datu-i-am nume: „Castelul Peleşului”.

Acest document a fost semnat de către suverani, de Mitropolitul Primat şi de toţi cei aflaţi acolo, cu această ocazie fiind bătută o monetă com... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății