Într-o lume cuprinsă de teamă, de vești care mai de care mai împovărătoare, apar din când în când chipuri luminoase, Oameni care, chiar înainte să le citești povestea sau clipa de viață împărtășită, te îmbogățesc, te liniștesc și îți amintesc că dincolo te toate cele aduse în prim-planul zilelor este acea Românie la care nădăjduiești să fie. Și este!

Când mi-a apărut pe facebook imaginea cu Roxana Lupu, îndrăgita actriță care a readus-o la viață pe Regina Maria printr-o interpretare de excepție în filmul ”Maria, Regina României”, și veteranul de război General Ion Durnescu, am știut că deja duhul serii nu poate fi decât unul bun. 

Am citit, așadar, pe nerăsuflate cele scrise de Roxana Lupu, iar ceva a venit ”mănușă” pe sufletul meu… în relatarea despre întâlnirea cu Veteranul de război Ion Durnescu, scrie la un moment dat că acesta a rugat-o să ”dea în presă” întâlnirea cu dumnealui și mai ales să spună că a fost invitat în activitatea liceului din Mărășești și că a fost influențat și ajutat de profesoara de istorie de acolo. 

Păi unde ar fi mai nimerit a scrie despre această întâlnire, dacă nu în Glasul Cetății, site în ale cărui pagini Veteranii de război, indiferent de colțul de țară binecuvântat de prezența lor, sunt prioritari? Am început, așadar, să scriu chiar înainte de a-i cere acordul Roxanei Lupu, însă știu că înainte de publicare îl voi obține.

”Azi am avut onoarea sa întâlnesc un om! Cam unul dintre putinii rămași! Și anume Generalul veteran Ion Durnescu de 97 de ani din Mărășești- orașul istoric.”, și-a început relatarea îndrăgita actriță. 

Întâlnirea a avut loc în cadrul proiectului ”Ce-ți dorim noi ție, dulce Românie? Anii mulți să-ți fie: din 100, 1000!”,  derulat în parteneriat cu Centrul pentru Tineret Vrancea, unde elevii vrânceni omagiază Ziua Armatei și 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Paris din 28 octombrie 1920.

Cu această ocazie, spune Roxana Lupu, Generalul veteran Ion Durnescu, exemplu viu de curaj, demnitate și prospețime, a acceptat invitația de a împărtăși unele amintiri din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și din perioadele următoare, pentru a oferi un exemplu de urmat elevilor, profesorilor și altor români cu sufletul.

Cea mai vie amintire este aceea a faptului că deși a trebuit să întoarcă armele și să se lupte cu nemții care mai înainte le fuseseră prieteni, totuși, după ce au fost răniți și unii și alții, el, la cei doar 19 ani, a devenit ca un tată pentru un neamț de 16 ani care fusese rănit. Că ”a trăit cu iarbă și muguri de brad în război”, de asemenea îi este foarte viu în amintire Veteranului.

Întrebat cum de arată așa bine, ”și credeți-mă era sprinten și vioi cum rar mi-a fost dat să văd”, Veteranul a dat un răspuns la care, poate, ar trebui îndelung să cugetăm, tocmai pentru că dezvăluie una dintre cele mai grele lupte pe care vârstnicii noștri o duc: aceea cu singurătatea. ”Dacă vine cineva la mine, mie nu mai îmi trebuie pastile”, a spus Veteranul nostru. Iar ca o confirmare a acestui dureros adevăr a fost chiar acel telefon pe care Roxana Lupu l-a primit după despărțirea de dumnealui, imediat ce a ajuns acasă: ”i-am lăsat numărul meu de telefon, iar când am ajuns acasă m-a sunat 🙂 mi-a spus să nu mă... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății