Parcă anume așezată la hotarul lunilor octombrie și noiembrie, imediat după pomenirea moșilor și strămoșilor al cărui dor l-am așezat cu toții ieri în fum de tămâie, rugăciune și lumini de lumânări, Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr vine cumva ca un imbold spre punerea unui bun început: ascultarea de Moise și de proroci, de învățăturile lor, tocmai pentru ca veșnicia să nu ne consemneze fără de nume asemenea bogatului din Evanghelia astăzi citită.

Pilda, cu siguranță cunoscută multora dintre noi, vine și ne vorbește, ca o continuare a zilei de ieri, care a unit cerul cu pământul și pământul cu cerul, despre viață. Cea de aici, trăită între bogăție și sărăcie, și cea de dincolo, unde vedem ca într-o oglindă consecințele raportării fiecăruia dintre noi la cele două stări sociale. Pentru că știm deja că nu bogăția în sine l-a dus pe bogat în iad, cum nici sărăcia pe Lazăr în sânul lui Avram, ci modul în care fiecare dintre cei doi au privit bogăția și sărăcia. 

Bogăția, prost întrebuințată, îi anulează bogatului numele și pune în dreptul milosteniei pe care lesne i-ar fi fost s-o facă de ar fi fost un pic mai simțitor, un mare ”NU”, râmânând astfel cunoscut drept bogatul NEmilostiv. Și cât de des, cu parcă și mai mare ușurință în vremurile de astăzi, nu îl așezăm și noi pe NU în fața dragostei, credinței și nădejdii, rescriind în felurite chipuri pilda astăzi citită? 

Sărăcia, la rându-i, acceptată și neînsoțită de posibile înjurături, osândiri sau judecăți la adresa celor care chefuiau nepăsători la chinul său, dar îmbogățită de smerenie și dragoste (”și câinii venind, lingeau bubele lui”), a făcut ca numele lui Lazăr (în ebraică înseamnă ”Dumnezeu a ajutat, Dumnezeu a miluit”) să străbată veacuri și să se facă pildă vie de plinire a Fericirii în care promisă este Împărăția Cerurilor celor săraci cu duhul. 

Auzită s-a făcut astăzi, la început de noiembrie, Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr și la Mănăstirea Feredeu, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească, spre bucuria obștei și a tuturor credincioșilor care au luat în această a 22-a Duminică după Rusalii calea Feredeului. 

Cuvântul Ierarhului

Captivitatea omului în realitatea vieții

”Evanghelia Duminicii a 22-a după Rusalii ne prezintă Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31), rostită de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos într-un context în care a spus ucenicilor și ascultătorilor Săi, mai multe pilde și învățături despre Împărăția cerurilor și realitățile legăturilor interumane în diferite situații.

Prin această pildă, Domnul Hristos arată clar faptul că există viață a sufletului uman după despărțirea de trup. Totodată putem înțelege legătura care există între viața pământească a omului și viața de dincolo de mormânt a sufletului uman. După modul cum s-a pregătit în viața pământească, sufletul omului merge fie în fericita existență a raiului, fie în nefericita existență a iadului, fie în comuniunea sfinților cu Dumnezeu, fie în izolarea și întristarea păcătoșilor.

Aceste realități existențiale ne duc cu gândul la modul cum trăiesc oamenii pe pământ și cum se raportează ei la învățătura Evangheliei transmisă de Mântuitorul Iisus Hristos.

Pericopa evanghelică ne surprinde prin simplitatea, naturalețea și frumusețea cu care este prezentată existența umană în aspectul ei istoric real, concret. Aici nu sunt speculații și nici nu se face o teoretizare a problemei sociale bogat - sărac, puternic, sănătos, etc. Se ia un fragment din realitatea general - valabilă a existenței umane, se așează în fața noastră, se descrie atât de simplu și real totul încât te simți la un moment dat integrat...

Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr reprezintă două persoane diferite, două stări sociale diferite și două stări spirituale diferite.

Într-o primă etapă Dumnezeu respectă libertatea omului de a trăi viața cum dorește pe pământ, iar în a doua etapă se descoperă dreptatea lui Dumnezeu care răsplătește fiecărui om după modul în care a trăit pe pământ.

Astfel, pilda prezentată ne arată cum să ne purtăm în societate ca să fim bineplăcuți lui Dumnezeu și cum să folosim cele ce avem, ca să dobândim cu ele Împărăția lui Dumnezeu.

Sunt cunoscute în general, trei feluri în care oamenii își pot duce viața în societate:

1. a trăi unul împotriva altuia;

2. a trăi unul lângă altul;

3. a trăi unul pentru altul.

Primul fel de viață arată starea la care ajung oamenii care se urăsc și se războiesc din diferite mo... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății