Armata Română sărbătoreşte, la 12 noiembrie, Ziua Statului Major al Apărării.

Statul Major al Apărării este organismul superior de concepţie şi comandă al Armatei Române, care îndeplineşte, potrivit legii, un rol esenţial în pregătirea armatei şi a naţiunii române pentru apărare, conform www.defense.ro.

Primele structuri militare care desfăşurau atribuţii de stat major au apărut în 1831, sub denumirea de Ştabul Oştirii, coordonat de ajutorul domnitorului în conducerea treburilor ostăşeşti.

Înfăptuirea actului Unirii din 24 ianuarie 1859 a determinat unificarea celor două armate ale Principatelor, marcând ''întâiul pas către unirea definitivă a ţărilor surori'', potrivit volumului ''Calendarul Tradiţiilor Militare'' (2010). Procesul de unificare s-a materializat prin numirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 octombrie 1859, în fruntea forţelor armate române, devenind comandantul suprem al acestora.

În martie 1859, începuse acţiunea de unificare, prin dislocarea la Bucureşti a două batalioane din Regimentul de muschetari şi Bateria de artilerie călăreaţă din Iaşi, iar în capitala Moldovei a fost trimis un regiment de infanterie din Muntenia. Efectivele militare ale Moldovei numărau, la începutul anului 1859, 4.238 de militari, în timp ce efectivele Ţării Româneşti aveau 6.359 de militari. Instituirea unei tabere la Floreşti, în Prahova, unde erau concentraţi 11.000 de oameni, preluată, ulterior, de însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a reprezentat un prim pas spre unificarea celor două corpuri armate. În martie 1859, Comisia militară mixtă, întrunită la Focşani, a propus adoptarea aceleiaşi uniforme pentru ''ambele corpuri ale armiei române''.

Transformările militare au culminat, la 12/24 noiembrie 1859, prin înfiinţarea Corpului de Stat Major General al Principatelor Unite, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acest organism era format din ofiţeri până la gradul de colonel inclusiv, având ca atribuţie principală crearea unei structuri militare unice de concepţie şi organizare pe întreaga armată.

La 13/25 mai 1860, apare Legea cu privire la principiile şi modul de desfăşurare a instrucţiei în Armata Principatelor Unite, iar la 9/21 octombrie 1862, prin Legea de reorganizare a Ministerului de Război, sunt înfiinţate trei direcţii: personal şi operaţii militare; administraţie şi contabilitate; artilerie şi geniu, potrivit smap.mapn.ro. La 27 noiembrie/9 decembrie 1864, a fost adoptată Legea pentru organizarea puterii armate.

În anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), armata permanentă a cunoscut importante transformări de ordin calitativ şi cantitativ, alocând, din 1859 până în 1865 inclusiv, în medie 25% din bugetul anual pentru satisfacerea nevoilor oştirii şi pentru moderniz... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății