Sunt oameni, sunt chipuri în fața cărora nu putem decât să ne plecăm capul și să ne promitem că le vom purta vie amintirea, tocmai pentru ca povestea lor să nu devină povestea celor de mâine. Unul dintre acești oameni este Constantin ”Tache” Rodas, unul dintre ultimii supraviețuitori ai cumplitei Reeducări de la Pitești. 

Astăzi, 21 noiembrie, la doar câteva zile după ce împlinise 96 de ani, Constantin ”Tache” Rodas s-a înveșnicit, ”a plecat la Domnul” după cum au anunțat reprezentanții Memorialului Închisoarea Pitești în urmă cu câteva ore. 

Constantin Rodas s-a născut la 14 noiembrie 1924 și a urmat cursurile Școlii Comerciale „Spiru Haret” din Ploiești. A fost arestat prima oară în 1942 și condamnat la 15 ani muncă silnică pentru apartenență la Frățiile de Cruce. Eliberat în aprilie 1944, după doar patru luni a fost reîncarcerat. În 1945 a reușit să fugă din lagărul de la Slobozia, fiind prins și rearestat pe 17 mai 1948.

După o lungă anchetă a Tribunalului Militar din Brașov, a fost condamnat la cinci ani de închisoare corecțională, trecând prin penitenciarele din Ploiești, Târgșor, Poarta Albă, Peninsula, Pitești și Gherla. Fiind elev, este trimis inițial la Târgșor, dar este izolat și transferat pentru puțin timp la Canal.

În februarie 1951 ajunge la Pitești, iar torturarea sa a început pe 25 martie, fiind bătut inclusiv în camera 4-spital. A fost strâns de gât, bătut în cap cu curele ude, lovit în toate zonele corpului. A fost forțat să participe în Săptămâna Mare la acțiuni în care simbolurile creștine erau batjocorite, dar și la pedepse colective degradante.

A fost una dintre victimele preferate ale lui Țurcanu deoarece refuza să accepte reeducarea. Mai mult de atât, în timpul unei torturi, Mihai Buracu a afirmat că va rezista atâta timp cât va rezista și Rodas. Astfel, Tache Rodas a fost din nou bătut, în poziția lui Buracu l-a întărit moral.

Transferat la Gherla în august 1951, a avertizat doi deținuți să se ferească de cei reeducați la Pitești. În urma unei delațiuni, a fost torturat extrem de grav de Eugen Țurcanu și plimbat prin fiecare celulă pentru a-i îngrozi și a-i speria pe ceilalți care ar fi putut să trădeze secretul reeducării. Tache Rodas a fost bătut de mai multe ori pe zi, neavând voie să doarmă, iar astfel nu își mai amintește o parte a torturilor lui Țurcanu. În urma unei bătăi, cu buzele rupte, corpul tumefiat și sângele curgând din aproape fiecare rană, a fost dus la baie, capul i-a fost băgat în vasul de toaletă, iar agresorii au tras apa, considerând că îl spală.

Pentru că cei cinci de închisoare corecțională se încheiaseră, a primit încă 12 luni de internare administrativă. Securitatea a încercat să-l implice în procesul Țurcanu, însă Tache Rodas a refuzat orice colaborare. Eliberat în 1956, a fost rearestat în 1958 și închis la Ploiești, Jilava și la Aiud (unde a refuzat reeducarea, fiind izolat).

A ieșit din închisoare la 1 august 1964, stabilindu-se în Ploiești, dar fiind adeseori șicanat de Securitate.

Și-a refăcut viața după eliberare, s-a căsătorit, însă nu a avut copii. Tache Rodas a continuat să fie marcat de experiențele de la Pitești și Gherla, însă nu uita să ofere o glumă și un zămbet larg celor pe care îi întâlnea.

”...era un ghemotoc. Un mușuroi acoperit cu preșuri murdare de sub care se prelingeau câteva șuvițe de sânge. Nu se distingea nici un fel de formă a trupului omenesc [...]. Mă numesc Rodas Tache. Mă găsesc în situația aceasta pentru că am spus bandiților din fabrică să se ferească de cei de la Pitești, pentru că toți sunt turnători…

Victima, care de-abia se mai ținea pe picioare, al cărei chip nu se putea vedea din cauza unui sac mare de cânepă pus în cap, îngrozi pe toți cei ce o priveau. [...] Țurcanu îi spuse la un moment dat să-și scoată sacul de pe cap. Ceea ce văzură cei din jurul victimei îi î... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății