La capătul unei săptămâni mai mult decât bogată în Liturghii Arhierești și daruri duhovnicești și dumnezeiești revărsate din ele prin rugăciunile și hirotoniile întru diacon și preot ce s-au săvârșit în cuprinderea lor, astăzi, în Duminica a 30-a după Rusalii, s-a pus început bun noii săptămâni tot printr-o Sfântă Liturghie Arhierească.

O nouă Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, și noi hirotonii întru diacon și preot.

Gazdă a Liturghiilor despre care vorbim, Catedrala Veche din Arad, statornică din vremuri de demult în rolul ei în afirmarea unității de credință și de neam, a fost și astăzi martoră, împreună cu credincioșii arădeni prezenți, a pietrei de temelie pusă în viața a doi tineri teologi prin hirotonia întru diacon și preot.

Tainice și înălțătoare momente. Astăzi, un tânăr, prin rostirea pentru prima dată a ecteniei  „Drepţi, primind dumnezeieştile Daruri...”, tocmai ne-a spus că a primit darul diaconiei şi dreptul de a ne îndemna la rugăciune, iar un altul, citind Rugăciunea Amvonului, că a primit darul preoţiei şi puterea de a se ruga pentru noi. Iar dacă este să vorbim despre taina, măreția și încărcătura unei astfel de Liturghii, nu putem să nu amintim de acel moment în care noul preot primește de la Arhiereu Sfântul Agneț pe un disc spunându-i: „Primeşte odorul acesta şi-l păzeşte pe el până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când El îl va cere de la tine”. 

Un avertisment în privința marii răspunderi pe care și-a luat-o de astăzi pe umeri, cules din Slujba hirotoniei de noul preot, dar care privit din perspectiva Evangheliei de astăzi ne privește pe toți, tocmai pentru că vorbește despre responsabilitatea de a fi buni dregători ai propriilor vieți pentru a aduna comoară în ceruri.

Cuvântul Ierarhului

”În această a 30-a Duminică după Rusalii, Evanghelia de la Luca 18,18-27 ne vorbește despre dialogul purtat de Mântuitorul Hristos cu Dregătorul bogat despre păzirea poruncilor. 

Domnul Hristos, aflat în Capernaum și urmând să meargă în Ierihon să se întâlnească cu Zaheu și apoi să intre în Ierusalim, rostește multe cuvinte de învățătură, sfaturi practice, iar la un moment dat spune ascultătorilor Săi: ”Lăsați copiii să vină la Mine, căci a unora ca acestora este Împărăția Cerurilor!”. Împărăția lui Dumnezeu este dăruită oamenilor care nu au încetat să fie copii, fiind vorba aici de nevinovăție. 

Întâlnirea Mântuitorului cu tânărul dregător a fost una cu totul excepțională, cu toate că mai avusese dialoguri cu oameni, fie bogați sau săraci. Acest om, acest tânăr era bogat, dar era și înfăptuitor al poruncilor. Cunoștea Legea, cunoștea poruncile și le împlinea. 

Întrebarea care se pune este dacă noi, dacă am venit la biserică ce am cunoscut până acum? Am participat la Sfânta Liturghie, este parcursul nostru unul folositor? Am înțeles ceva? Am reușit noi să ne întâlnim cu Mântuitotul Hristos în Liturghie sau plecăm de aici așa cum am venit sau chiar mai rău câteodată? În biserică, fiind Casa lui Dumnezeu, venim să ne întâlnim cu Mântuitorul Iisus Hristos și în timpul Sfintei Liturghii refacem parcursul Lui, drumul Lui pământesc de la Peștera din Betleem simbolizată prin Proscomidiar și până la Înălțarea la Ceruri. Participăm împreună cu El la toate evenimentele vieții Sale: la cruce, Răstignire, moarte, Înviere, Pogorârea Duhului Sfânt și mai ales la Cina cea de Taină când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului. 

Noi călătorim în fiecare Liturghie cu Mântuitorul, iar El, ca Unul care a trăit doar 33 de ani pe pământ, în tinerețea Sa S-a întâlnit cu mulți tineri, printre care și acest dregător. I-a iubit pe tineri pentru că tinerețea de fapt simbolizează viața veșnică în Biserică și pe pământ. Tinerețea în biserică nu are vârste și apreciază Mântutorul tinerii pentru că sunt și disponibili, dar și vulnerabili, ei având multe idealuri și fiind capabili de multă jertfă. 

Părinții și preoții au o responsabilitate foarte mare față de acești tineri, care trebuie ascultați și îndrumați, dându-le răspunsurile potrivite nevoii lor de cunoaștere, tocmai pentru a-i ajuta să vadă sensul existenței lor, nu în bogății, ci în ceea ce înseamnă esența vieții: mântuirea. 

”Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?”, a întrebat tânărul din Evangheia de astăzi. 

Ce să fac eu pentru a crește frumos în Biserică și în societate? Ce să face eu dacă vin la biserică? Ce să fac eu dacă sunt tată sau mamă? Ce să fac eu dacă sunt copil sau școlar sau student? Ce să fac eu dacă sunt preot, pentru a dobândi viața veșnică, pentru a-i iubi pe oameni, pentru a le face bine… ce trebuie să fac?

Mântuitorul ne învață să împlinim poruncile, începând cu iubirea față de Dumnezeu, față de părinți și celelalte legi divine de a nu fura, a nu ucide, a nu desfrâna, a nu minți etc.

Nu este suficient doar să împlinim niște porunci sau legi cum sunt cele bisericești sau cele de Stat, ci trebuie să mergem din... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății