”O, ce veste minunată! La Betleem, Maria, săvârşind călătoria, într-un mic sălaş, lângă-acel oraş, a născut pe Mesia...”, cântă de peste veacuri copiii, umblând din poartă în poartă ca Nașterea lui Hristos să vestească. 

Suntem, cu ajutorul lui Dumnezeu, în a doua zi de Crăciun a anului 2020. Într-un an în a cărui vâltoare veștile venite din toate direcțiile ne-au purtat pe fiecare în parte prin diverse stări, gânduri și trăiri, rânduielile Bisericii, așezarea, firescul și continuitatea lor au fost și sunt, fără tăgadă, liantul și echilibrul care ajută corabia sufletească să răzbată spre lumină, indiferent de învolburări și furtuni. 

În firescul acestori rânduieli este și așezarea în calendar spre prăznuire, a doua zi după Nașterea Domnului, a ”Prea Curatei” și ”Prea Nevinovatei Fecioara Maria”, după cum, în versuri simple și duioase purtate în colinde, credincioșii o numesc pe Maica Domnului. Maica Domnului, cea care sub taina unui singur cuvânt, ”Fie!”, a devenit răspunsul nostru dat inițiativei Creatorului de a ni-L trimite pe Fiul Său, după cum a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură rostit astăzi în Catedrala ”Sfânta Treime” din Arad. 

Sub cupola Catedralei Arhiepiscopale, tinerii de toate vârstele veniți a o prăznui pe cea pe care adesea o chemăm a ne fi ”scut de întărire și zid de mântuire”, s-au bucurat de împreuna-rugăciune, colind și bun gând cu Preasfințitul Emilian care, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească și a hirotonit întru preot pe tânărul teolog Flavius Alexandru Lazăr, profesor de religie la Colegiul Național ”Preparandia Dimitrie Țichindeal”, ieri hirotonit diacon la Catedrala Veche din Cetatea Aradului. 

Cuvântul Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, a doua zi de Crăciun 2020, la prăznuirea Soborului Maicii Domnului

Fecioara Maria - Născătoare de Dumnezeu

”În a doua zi de Crăciun, Sfânta Biserică a rânduit sărbătorea Soborului Maicii Domnului pentru a arăta importanța conlucrării Fecioarei Maria cu Dumnezeu, Făcătorul lumii văzute și nevăzute.

Dacă biruința Învierii Domnului a fost precedată de suferință, nici nașterea Sa nu a fost lipsită de dureri premergătoare. Este adevărat că Sfânta Fecioară Maria s-a bucurat atunci când îngerul i-a binevestit vrerea lui Dumnezeu; e adevărat că ea, aflându-se mai târziu, în vizită la ruda sa Elisabeta, avea deplină conștiință că este aleasa Creatorului și că de acum o vor ferici toate neamurile. Dar nu e mai puțin adevărat că tot ea avea să treacă printr-o seamă de încercări numai ale ei, pe care nici o altă femeie nu le-a avut și nu putea să le aibă.

Dumnezeu deplin devine Om deplin, asumându-Și toate slăbiciunile omenești în afară de păcat. El trebuia să Se nască mai presus de fire, și anume dintr-o fecioară neprihănită, spre a-Și atesta propria Sa dumnezeire și spre a arăta că omul Iisus Hristos este una și aceeași persoană cu Fiul pe care Dumnezeu Tatăl Îl născuse mai înainte de toți vecii.

Fecioara Maria însă nu trăia undeva în singurătate, ci într-o comunitate umană; acolo, în orășelul Nazaret, avea o casă, avea vecini, rude, cunoscuți, în mijlocul cărora își ducea viața de zi cu zi. Tânăra nu era căsătorită atunci când semnele stării binecuvântate au început să devină evidente. Acum putea începe drama: discuții, cleveteli, priviri critice, bârfe, batjocoră publică etc. Cum era să-i convingi pe oameni că sarcina ei era de la Duhul Sfânt? Cine ar fi crezut-o? Adevărul ei nu putea deveni și adevărul celorlalți. Primul care se îndoiește de neprihana Fecioarei Maria este dreptul Iosif, logodnicul și protectorul ei.  Fuga lui Iosif ar fi însemnat începutul dezastrului. Dar Hristos Domnul nu îngăduie așa ceva pentru Sfânta Sa Maică. Intervenția divină prin îngerul lui Dumnezeu, îl determină pe Iosif să rămână alături de Fecioara Maria.

Înainte de a-L naște pe Iisus, Fecioara Maria mai trece printr-o încercare dureroasă: drumul obligatoriu de la Nazaret la Betleem, ca urmare a unui ordin general al cezarului de la Roma. La capătul drumului se afla în ultima fază a sarcinii și dă peste un Betleem neprimitor, fiind nevoită să nască într-o iesle săracă.

Astfel, înainte de a deveni istorie, nașterea Pruncului Iisus s-a zămislit în taina inimii Fecioarei Maria, prin veste cea bună adusă ei de Arhanghelul Gavriil.

Rânduiala Fecioarei... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății