Astăzi, 27 decembrie, Biserica îl are spre prăznuire pe Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, ”bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt”, care ”pe Dumnezeu L-a iubit cu adevărat”, după cum vorbește despre el Acatistul.

Atunci când, în urmă cu aproape două luni, în Duminica a 22-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a slujit la Mănăstirea Feredeu, a spus în cuvântul de învățătură, explicând Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, că ”Singuri alegem cum să trăim: unul împotriva altuia, unul lângă altul sau unul pentru altul”. 

Și ce exemplu am putea avea mai potrivit de trăire ”unul pentru altul” dacă nu chiar pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, cel dezvăluit de Acatist ca fiind  înger întrupat, îndreptător la fapte bune, uşa mucenicilor, întărirea credincioşilor, lauda nevoitorilor, om îngeresc, înger pământesc, sprijinitorul văduvelor, împodobitorul bisericilor, binefăcătorul tuturor?

Deloc întâmplătoare legarea prăznuirii Sfântului Ștefan de sărbătoarea Nașterii Domnului, ea are menirea de a ne aminti an de an că a fi creștin adevărat poate înseamna uneori mărturisirea credinței creștine până la jertfa supremă. Asta tocmai pentru că ”Nu este sluga mai mare decât stăpânul său”, căci ”Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni...” (Ioan 15, 20).

Dacă în exemplul slujirii Sfântului Ștefan față de aproapele și de Dumnezeu am înțeles ce înseamnă a fi și a trăi ”unul pentru altul”, în contextul morții prin lapidare a Sfântului astăzi prăznuit putem lesne vedea exemplificată și starea trăirii ”unul împotriva altuia” sau ”unul lângă altul”. Și ni se relatează în Faptele Apostolilor cum ei, cei din ”sinagoga ce se zicea libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia”, auzind mărturia plină de înțelepciune și credință nestrămutată a Sfântului Ștefan în fața nedreptei judecăți la care uneltiseră prin mincinoase mărturii a-l supune, ”fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui”.

Însă cum Dumnezeu nu lasă niciodată fremătările de furie și scrâșnirile din dinți abătute împotriva prietenilor Săi nepedepsite, le descoperă fața Sfântului Ștefan ”ca o faţă de înger”. Și ce pedeapsă mai mare pentru cei care vor cu orice preț ca lumina să fie pusă sub obroc? Fremătările lor de furie nu încetează, ci din contră, auzind mărturia Sfântului Ștefan ”Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”, își astupă urechile. Și le-au astupat ”şi au năvălit asupra lui, și scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre”.

Tot la Mănăstirea Feredeu, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a săvârșit, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, Sfânta Liturghie Arhierească, a vorbit credincioșilor, care astăzi au luat calea Feredeului, despre pilda pe care întâiul martir creștin a dat-o prin propria viață despre slujirea aproapelui și cunoașterea adevărului despre Dumnezeu și lucrările Lui în lume.

Din Cuvântul Ierarhului

”În a treia zi de Crăciun, Sărbătoarea Sf. Arhidiacon și Mucenic Ştefan ne arată ce înseamnă slujirea aproapelui și a lui Dumnezeu, vederea dincolo de limitele lumii prin credința și sacrificiul pentru Evanghelia Domnului Iisus Hristos. 

Cartea Faptele Apostolilor, în capitolele 6-7, relatează aspecte din viața și mărturisirea Sf. Arhidiacon Ștefan.

El cunoștea Vechiul Testament, profețiile depre Domnul Hristos și ”vedea cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7, 56).

Sfântul Ștefan este o pildă pentru noi în ceea ce priveste slujirea aproapelui ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății