La mulți ani, arădeni și români de pretutindeni! Și privind chiar și numai cu coada ochiului spre anul care a trecut, cu siguranță urarea de ”La mulți ani!” atât de mult rostită în aceste zile capătă o nouă bogăție de sens! Pentru că spunând astăzi ”La mulți ani!” cuiva îi spui de fapt că vrei să treacă peste încercarea cea nouă a pandemiei și toate cele ale vieții personale, îi spui să fie bine! Iar când peste urările și gândurile noastre de bine se așează și binecuvântarea Ierarhului, nu poți decât să nădăjduiești în bunul început al Noului An căruia astăzi cu toții am încercat a-i așeza temelie în împreuna-rugăciune din Sfânta Liturghie. 

Un An Nou la începutul căruia Preasfințitul Emilian Crișanul părintește ne îndeamnă ”să fim colaboratorii lui Dumnezeu pentru așezarea înțelegerii dintre oameni, a dreptății, a bunătății și a frățietății binecuvântate de har și dragoste!”.

Un nou început căruia, fiecare în parte și toți împreună, suntem chemați așadar a-i înveli timpul în înțelegere, dreptate, bunătate, frățietate, făcând din el, astfel, un timp al mântuirii care să ne lumineze calea spre veșnicie.

Aflat astăzi la Catedrala Veche, acolo unde împreună cu un sobor de preoți și diaconi a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul i-a purtat pe credincioșii prezenți, prin cuvântul de învățătură, de la timpul omului la veșnicia lui Dumnezeu, așezând chipul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, astăzi prăznuit, ca pildă vrednică de urmat în călătoria anilor noștri pe pământ, în a pătrunde tainele Sfintei Scripturi și a săvârși fapte bune pentru oameni.

Cuvântul Ierarhului

Veșnicia lui Dumnezeu și timpul omului

”La începutul fiecărui an, Sfânta Biserică a rânduit prăznuirea Tăierii-împrejur cea după trup a Domnului, cinstirea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, iar pe lângă aceste sărbători creștine, astăzi este Anul Nou, începutul anului 2021, conștientizând călătoria vieții noastre pe acest pământ.

În această zi aflăm încă o dată că Fiul lui Dumnezeu întrupat se cheamă Iisus, care se tâlcuiește Mântuitor. Numele Iisus este „mai presus de orice nume pentru ca în numele lui Iisus să se plece tot genunchiul” (Filipeni 2, 9-10), fiindcă în El este plinătatea dumnezeirii.

În numele lui Iisus Hristos și cu lucrarea Duhului Sfânt au pornit în lume Sfinții Apostoli și au propovăduit Evanghelia împărăției lui Dumnezeu la toate neamurile. În numele Lui Hristos, oamenii au fost botezați, sfinții au vindecat și înviat persoane umane, în numele Lui au fost întemeiate bisericile locale, comunitățile creștine și au fost hirotoniți episcopi, preoți și diaconi. Domnului Iisus Hristos se cuvine mulțumire și recunoștință pentru darul vieții, pentru anii trăiți pe pământ în lumina iubirii și ocrotirii Lui.

Numele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare strălucește pe cerul Bisericii, prin învățătura și prin pilda vieții lui. El este numit în cântările bisericești „Sfetnic luminat”și „arătătorul tainelor dumnezeiești”. El a deschis inima credincioșilor din vremea sa pentru primirea dumnezeieștilor taine și a fost „sfetnic luminat” pe calea împlinirii poruncii iubirii lui Dumnezeu și a iubirii de oameni.

Sfântul Vasile a împreunat contemplația duhovnicească, cu fapta bună, fiind întemeietorul primelor așezăminte de binefacere pentru bătrâni, săraci și copii. 

La început de an, el este înfățișat de Sfânta Biserică, pentru a ne fi pildă vrednică de urmat în călătoria anilor noștri pe pământ, în a pătrunde tainele Sfintei Scripturi și a săvârși fapte bune pentru oameni.

Despre facerea lumii, Sfântul Vasile cel Mare spune între altele: „‹‹Întru început a făcut Dumnezeu cerul și pământul››, ‹‹întru început a făcut›› din pricină că facerea cerului și a pământului s-a făcut într-o clipită și în afară de timp, deoarece ‹‹începutul›› este ceva indivizibil și fără dimensiune. După cum ‹‹începutul›› căii încă nu este calea, iar ‹‹începutul›› casei nu-i casa, tot așa și ‹‹începutul›› timpului nu-i timpul, dar nici cea mai mică parte din timp”.

Am intrat într-un Nou An și azi, mai mult decât în alte zile, ne dăm seama că nu stăm pe loc, ci suntem niște călători. Ca și călători - pelerini ne întrebăm: De unde începe călătoria noastră și unde se sfârșește, de unde venim și unde ne ducem, și care este sensul sau scopul călătoriei noastre?

Învățătura noastră creștină ne dă răspuns mulțumitor la aceste întrebări și ne spune: Venim de la Dumnezeu și ne întoarcem la Dumnezeu. El este începutul și sfârșitul. El este Alfa și Omega. Viața noastră trebuie îndreptată spre Dumnezeu, pentru că: „Cu noi este Dumnezeu”.

Avem multe obiective, dorințe, idealuri și scopuri în lume, însă avem o singură viață pe pământ, iar aceasta nu poate duce spre izvorul vieții decât dacă o îndreptăm spre Domnul Iisus Hristos, așa cum spune Sf. Ap. Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a pregătit cununa dreptății, pe care Domnul mi-o va da în ziua aceea” (I Timotei 4, 7-8).

Să știm că timpul este modul de existență al creaturii, iar veșnicia este modul de existență al lui Dumnezeu. Cele două moduri de existență sunt distincte, dar nu opuse. Dumnezeu sfințește timpul și existența noastră, iar noi dorim să intrăm în veșnicia lui Dumnezeu prin har și iubire. Biserica poate fi definită ca „locul” de întâlnire a timpului cu veșnicia. Pentru Biserică, timpul vieții prezente are un singur sens: el este timpul mântuirii. Prin Sfânta Biserică suntem contemporani cu toate evenimentele biblice.

Acum, la înce... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății