”În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie...”, s-a auzit astăzi cântat în tot atâtea suflete care de Liturghiile din bisericile de pretutindeni au ales a se părtăși.

Nu oricând, nu oricum, ci în ziua prăznuirii Botezului Domnului și în anume pregătirea acestui timp pentru Dumnezeu pe care astăzi, la început de 2021, se cuvine a-L asculta, poate mai mult ca niciodată, când spune:”Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultați!”

Într-un necesar arc peste timp, recitind cele ale începutului de an 2020, în articolul despre Botezul Domnului scris la vremea respectivă, am regăsit parcă într-un deloc întâmplător mesaj un fel de rugăminte învelită în nădejde pentru ziua ce astăzi ne e dat a o trăi: ”Să ne ajute Dumnezeu ca într-un 6 ianuarie de an 2021 nu doar să punem un nou început bun ci, ascultând îndemnul de anul acesta al ierarhului de ”a face lumină în sufletele noastre și de a răspândi în jurul nostru lumina Domnului Iisus Hristos care luminează tuturor”, să ne putem bucura împreună de roadele acestei lumini: o lume mai bună, mai blândă, mai așezată în Dumnezeu.”

Am ajuns acel 6 ianuarie 2021 despre care vorbeam anul trecut! Am reușit să facem lumină în sufletele noastre după cum ne îndemna Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în urmă cu un an? Ne bucurăm astăzi de roadele acestei lumini? Trăim într-o lume mai bună, mai blândă, mai așezată în Dumnezeu? Întrebări cărora putem lesne răspunde, fiecare în parte și toți împreună, privind mai atent către noi și spre ceea ce a rodit din cele de anul trecut de noi toți semănate. (...)

Cu întrebări și poate și răspunsuri care să ducă spre o zi de 6 ianuarie 2022 cu bune roade, am participat astăzi la Sfânta Liturghie oficiată de Preasfințitul Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în aceeași Catedrală din Arad care îl are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Botezătorul. Împreună-rugăciune, plecări de genunchi și înălțări de suflete cu nădejdea că Apa astăzi sfințită ”va da tuturor celor ce se vor atinge de dânsa şi se vor stropi şi o vor gusta: sfinţire, sănătate, curăţire şi binecuvântare”.

Cuvântul Ierarhului 

Botezul Domnului - arătarea iubirii Preasfintei Treimi

”Praznicul Botezului Domnului (Boboteaza) numit și Dumnezeiasca Arătare sau Epifanie ne amintește de faptul că Mântuitorul nostru Iisus Hristos înainte de a începe propovăduirea Evangheliei a mers la râul Iordan unde a fost Botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul, Proorocul și Înaintemergătorul Domnului. Toți cei patru evangheliști relatează despre Botezul Domnului.

Sfântul Ioan săvârșea un botez spre pocăință, ca stare pregătitoare pentru primirea iertării păcatelor, după cum reiese din cuvintele rostite de el, în care caracterizează și botezul pe care-L va practica Domnul Hristos, precum și misiunea Lui în lume: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. El are lopata în mână și va curăți aria Sa și va aduna grâul în jitniță, iar pleava o va arde cu foc nestins” (Matei 3,11-12).

Domnul Iisus Hristos primește Botezul pocăinței nu pentru Sine, ci pentru păcatele tuturor oamenilor, ale lumii întregi. De aceea, Sfântul Ioan spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele oamenilor” (Ioan 1,29), adică păcatul neascultării oamenilor de Dumnezeu, din care derivă toate celelalte păcate. El acceptă primirea Botezului lui Ioan pentru a „împlini toată dreptatea”, la vârsta de 30 de ani, o vârstă matură, pentru a avea credibilitate când Își începe activitatea mesianică.

La Botezul Domnului s-au deschis cerurile și un glas s-a auzit din cer zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit...  Iar Duhul Sfânt, în chip de porumbel, a coborât peste Iisus pe când ieșea din apele Iordanului”.

Această deschidere a cerurilor și arătarea Sfintei Treimi după săvârșirea Botezului lui Iisus în Iordan, constituie temelia Botezului creștin în numele Preasfintei Treimi.

Când Dumnezeu-Tatăl din Ceruri a zis: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit”, El se referă atât la dumnezeirea veșnică a Fiului, cât și la umanitatea pe care a luat-o Fiul prin întrupare. Astfel, Sfânta Treime Se descoperă ca Dumnezeul Iubirii nemărginite, pentru că prin umanitatea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, noi suntem înfiați în iubirea lui Dumnezeu-Tatăl și devenim frați întru Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt.

Prin Taina Botezului pe care am primit-o în copilărie ni s-a dăruit înfierea și învierea ca început al vieții veșnice încă din viața noastră pământească. Sfânta Biserică ne pregătește aici pe pământ pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, Împărăție care se află în noi, după cum ne spune Mântuitorul Hristos: „Împărăția lui Dumn... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății