Încă o Duminică, a 16-a după Rusalii, un nou răgaz de la cele zilnice ale noastre și un nou popas întru folositoare odihnă în Cuvântul Evangheliei astăzi citită în toate bisericile unde clopotele au sunat a Sfântă Liturghie. Au sunat în bisericile și mănăstirile din Eparhia Aradului, au sunat în bisericile și mănăstirile din întreaga țară și au sunat în toate colțurile lumii acolo unde sufletele vibrează la chemarea lor.  

La doar câteva zile distanță de praznicul în care ieșit-am, după putință, râvnă și voință, întru Întâmpinarea Domnului, prima duminică a lunii februarie ne aduce în fața minții și a sufletului Pilda talanților.  O pildă pe care lesne am putea-o adăposti în cuprinderea proverbului ”După faptă și răsplată”. Asta pentru că Îl vedem pe Dumnezeu împărțind, în această pildă, daruri, iar la timpul potrivit cercetându-i pe cei dăruiți și răsplătindu-i corespunzător faptelor/muncii lor pentru înmulțirea sau nu a celor primite. Și vedem cum cei care au primit doi sau 5 talanți și s-au ostenit spre înmulțirea lor primesc răsplata intrării ”întru bucuria Domnului”, iar cel cu un singur talant, care a ales să îl îngroape pentru ca la vremea socotelii să îl înapoieze întocmai, s-a aflat aruncat ”în întunericul cel mai din afară” și sărăcit de singurul talant pe care îl avusese de înmulțit. 

Despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de creația Sa și despre responsabilitățile pe care fiecare dintre noi le avem în calitatea  de ”fii” după har ai lui Dumnezeu ne-a vorbit astăzi Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Cuvântul Ierarhului, în Duminica a 16-a după Rusalii 

Darurile lui Dumnezeu și lucrarea omului 

”Sfânta Evanghelie a Duminicii a XVI-a după Rusalii ne prezintă spre meditație și înțelegere Pilda talanților (Matei 25,14-30), rostită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos în contextul vorbirii Sale despre o altă „Pildă a celor zece fecioare” și despre „Judecata viitoare”. 

„Omul” care Își împarte avuția Sa este Dumnezeu, Care numește „talanți” diferite daruri cu care Își înzestrează slujitorii, adică pe noi. Ceea ce ne nedumirește încă de la început este faptul că Stăpânul nu este la fel de „darnic” cu toți, că nu-Și împarte avuția cu aceeași generozitate. Dar, fiecare dintre slujitori este chemat să-și cultive aceste daruri, punându-le în slujba celorlalți, pentru că cel ce a îngropat talantul, înțelegem că l-a ținut doar pentru el într-un mod egoist. 

Când „a venit Stăpânul”, fiecare dintre cei trei a trebuit să dea socoteală și au primit, în mod corespunzător, răsplata: primii doi pentru lucru, iar al treilea pentru „viclenie și lene”. Ce ne uimește, însă, de data aceasta, este faptul că talantul nelucrat, fiind luat pentru totdeauna de la cel leneș, a fost încredințat celui cu cinci talanți, finalizându-se pericopa evanghelică cu cuvintele: „căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are, și ce are i se va lua”. 

La o primă citire a pildei observăm că Dumnezeu nu ne dă tuturor la fel, și trebuie să spunem da, Dumnezeu creează inechitatea, adică inegalitatea între oameni. Oricât ar părea de îndrăzneț sau chiar periculos  cuvântul acesta, el este real. Nu suntem „înzestrați” în mod egal de către Dumnezeu: la fel de buni, la fel de frumoși, la fel de inteligenți, la fel de dotați cu diferitele daruri spirituale... și acesta pentru că nici El nu ne-a vrut un fel de „bancă” umană uniformă, ci a considerat diversitatea mai frumoasă și mai interesantă decât uniformitatea. Ne plângem toți de inegalitatea șanselor, deși e clar că nu toț... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății