”Au transformat închisoarea în biserică și temnița în altar”- Mărturisitorii de la Târgu Ocna, comemorați la 69 de ani de la înveșnicirea lui Galeriu Gafencu
20.02.2021 ⋅ 0 comentarii
Ziua de 18 februarie a rămas în Sinaxarul Carceral al dizidenților anticomuniști ca zi de pomenire a celui numit "Sfântul Închisorilor", Valeriu Gafencu, dar și a celor 80 de mărturisitori plecați spre veșnicie la Penitenciarul Spital din Târgu Ocna, în deceniul al V-lea al secolului trecut,
După o tradiție statornicita postdecembrist, și anul acesta în zilele de 17 și 18 februarie, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul de pe Trotuș, s-au desfășurat o serie de manifestări în memoria mărturisitorilor, conform Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Astfel, în seara zilei de miercuri, 17 februarie a.c. s-a săvârșit Slujba Vecerniei și Paraclisul Maicii Domnului de către un sobor de preoți din localitate, iar odată cu lăsarea întunericului, peste 200 de candele au fost aprinse simbolic în cimitirul din preajma Bisericii pentru cei fără de cruce și fără de mormânt.
A doua zi, joi, 18 februarie, s-a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie și slujba Parastasului.
”Dacă citim poeziile și textele celor care au pătimit în temnițele comuniste ve-ți vedea că transpare din fiecare cuvințel pe care l-au rostit un alt mod de a te bucura. Bucuria de a fi singur, străin, uitat, îngenunchiat, lovit dar niciodată înfrânt. Ei nu au fost înfrânți, pentru că așa cum spune Nichifor Crainic, că atunci ești înfrânt când uiți de visul tău. Oamenii aceștia au descoperit frumusețea vieții de dincolo, a vieții infinite. Pentru ei nimic nu mai conta din cele de aici și nu au fost învățați să dăruiască, ci au învățat ceva mai mult decât am învățat noi sau decât știm noi cei de aici care dăruim în fiecare zi câte ceva cuiva. Ei se dăruiau pe ei înșiși! Se dăruiau plenar celorlalți și nu aveau nici un fel de resentiment față de oamenii care nu erau de aceeași credință cu ei, care nu le împărtășeau aceleași idealuri, care poate aveau o altă viziune despre viață. Faptul că erau în același loc, că erau în aceeași biserică, faptul că se împărtășeau de același dar al suferinței care naște sfinți, oameni... vezi mai mult
Sursa: Glasul Cetății