”Fratilor, acum mântuirea este mai aproape de noi (...) să ne lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13)

În Duminica Lăsatului sec de brânză aflându-ne, în chiar tinda începutului Postului Mare, auzite s-au făcut cuvintele Apostolului de la Romani 13, 11-14 în toate bisericile și sufletele în care astăzi s-a săvârșit și trăit Sfânta Liturghie. Și ce invitație ar putea întrece în vreun fel pe aceea de a ne înveșmânta cu armele luminii? 

Cu trei Duminici premergătoare în care Evangheliile ne-au așezat la suflete Pilde care ne-au exemplificat puterea rugăciunii, iertării și dragostei ca și criteriu al Judecății finale, Biserica ne vorbește astăzi, pe a patra treaptă a Triodului, despre felul în care mândria, neascultarea și lăcomia ne izgonesc din Rai. Despre modul în care mândria, neascultarea și lăcomia l-au izgonit pe Adam din Rai, iar prin el pe noi toți. Despre alegerea personală a fiecăruia dintre noi de a ne înveșmânta în aceste arme ale întunericului care nu fac altceva decât să ne îndepărteze de Rai, de fericirea prezenței lui Dumnezeu în viețile noastre. 

Despre permanenta noastră luptă dată pe terenul vieții așezat Rai și iad, între Lumină și întuneric, între a fi sau a nu fi cu Dumnezeu, a vorbit astăzi Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, în biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Parohia Tălagiu, județul Arad. Loc dăruit de Dumnezeu cu o frumusețe aparte, la poalele munților Codru-Moma, și binecuvântat prin purtarea de grijă a Ierarhilor arădeni și a credincioșilor care știu face din fiecare Liturghie o adevărată sărbătoare.

Cuvântul Ierarhului

Viața noastră între Rai și iad

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), Sfânta Biserică prin Evanghelia (Matei 6, 14-21) ce se citește la Sfânta Liturghie ne pregătește pentru săvârșirea Postului Mare în drumul către Învierea Domnului Iisus Hristos.

Domnul Hristos ne învață că postirea trebuie să înceapă cu iertarea: „Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă tatăl vostru Cel ceresc...”. Pentru ca postul nostru să fie folositor trebuie să fim împăcați cu toți oamenii și cu Dumnezeu. Iertarea înseamnă dragoste și post; înseamnă răstignirea propriului nostru egoism și adâncirea în smerenie și deschiderea către o comuniune cu Dumnezeu și oamenii fundamentată pe iubire sfântă.

În privința postului, Domnul Iisus Hristos ne arată că trebuie să postim într-o stare de bucurie și nu în tristețe: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii...”. Postim pentru că Îl iubim mai mult pe Dumnezeu decât darurile Sale materiale. Postim pentru a ne elibera de povara păcatului și a ne apropia cu bucurie și recunoștință față de Dumnezeu și de oameni. Când postim trebuie să ne rugăm mai mult pentru a aduna în suflet har și lumină, care ne dau puteri sporite în a depăși dorințele trupești și a birui lăcomia, clevetirea, desfrânarea, mândria și alte păcate.

Mântuitorul Iisus Hristos continuă să ne învețe că postul adevărat, ridică pe oameni deasupra averilor materiale: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer”, comori care nu se strică și nu sunt furate. Iubim prea mult lucrurile materiale din această lume, încât ele ne pot despărți de oameni și Dumnezeu. De aceea, suntem îndemnați să cultivăm iubirea milostivă, iertarea, rugăciunea și postul pentru a ne bucura de comuniunea personală cu Dumnezeu și semenii.

La final, Domnul Hristos ne atenționează: „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”. Cu alte cuvinte, dacă inima noastră se leagă excesiv de lucrurile pământești, devine sclavă a comorilor trecătoare pământești. Dacă inima noastră este liberă de orice patimă și plină de iubire, se îmbogățește în dragostea nemărginită a lui Dumnezeu. Ce comori și ce poveri purtăm noi în... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății