Vindecare, fericire, mântuire. Post, credință, rugăciune, fapte bune, dragoste, sfințenie. La o primă privire putem lesne crede că înșiruirea celor mai înainte scrise pot fi simple tag-uri folosite adesea pentru a ajuta utilizatorii/cititorii să găsească informații și conținut asemănător în mediul online. Se poate, da, și asta.

Însă această a patra treaptă pe Calea spre Înviere este cu mult mai mult decât atât, tocmai pentru adună la adăpostul ei un dar plin de lumină și har (adevăratul tag, care adună la un loc suflete nu doar cititori sau utilizatori) pe care Dumnezeu ni-l așează spre bucurie în această a 4-a Duminică, cunoscută ca fiind a Sfântului Ioan Scărarul. Și pesemne că mare ne este risipirea și nevoia dacă rânduiala Bisericii și a celei de dincolo de noi ni-l aduce spre model de determinare, dragoste și sporire întru cele duhovnicești din mijlocul celor pământești, pe lângă Sfântul Ioan Scărarul cu a sa ”Scară”, și pe Sfântul Calinic de la Cernica, rod și icoană a familiei creștine și a poporului român. Totul încununat de o Evanghelie în care ni se vorbește atât despre vindecarea prin credință, rugăciune și post, dar și despre  fericirea de a fi pe calea lui Dumnezeu. O cale pe care descoperim că sărăcia cu duhul, lacrimile, blândețea, flămânzirea și însetarea de dreptate, milostivirea, curăția inimii, facerea de pace și chiar prigonirea pentru dreptate, așezate în Dumnezeu, aduc fericirea. 

Despre bogăția duhovnicească a acestei Duminici ne-a vorbit Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, încredințându-ne că ne putem mântui atât în mănăstire cât și în parohie, subliniind totodată că poverile, încercările sau ispitele pe care le avem în familie sau la serviciu n-ar trebui să ne despartă de Dumnezeu, folosindu-le ca scuză pentru lipsa rugăciunii sau neparticiparea la viața Bisericii, ci din contră să le folosim ca ajutor pentru a urca pe Scara Raiului. Scară pe care ne sunt astăzi așezați ca modele și repere spre mântuire Sfinții Ioan Scărarul și Calinic de la Cernica.

Cuvântul Ierarhului

”Duminica a 4-a din Postul Mare este denumită a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, iar la Sfânta Liturghie sunt rânduite spre citire două fragmente din Sfânta Evanghelie și anume Vindecarea fiului lunatic (Marcu 9, 17-32) și Predica de pe munte - Fericirile (Matei 4,25; 5, 1-12). În această duminică prăznuim și pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului.

Vindecarea de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fiului lunatic ne descoperă puterea Lui dumnezeiască de a vindeca pe oameni, dar și puterea Lui asupra duhurilor rele, care cuprind uneori persoana umană. Totodată, Evanghelia arată puterea limitată a ucenicilor Domnului înainte de Înviere și Pogorârea Duhului Sfânt, care nu l-au putut vindeca pe fiul unui tată. Observăm și rolul credinței în împlinirea unei cereri adresată lui Dumnezeu, precum și importanța rugăciunii și a postului în lucrarea harului vindecător.

Dacă cerem ceva folositor de la Dumnezeu să cerem cu credință, iar rugăciunea noastră să fie sinceră și rostită din inimă, dar și în stare de postire, de jertfă și deschidere față de Preasfânta Treime: „Cred Doamne! Ajută necredinței mele”.

Toți părinții își doresc copii sănătoși. Pentru aceasta muncesc și fac o mulțime de sacrificii. Grija și jertfa lor trebuiesc răsplătite cu dragoste și rugăciune.

Sfânta Biserică a rânduit ca în Duminica a 4-a din Post să fie cinstit Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, el fiind o pildă vie de postire și de îndreptare pe calea către mântuire. Sfântul Ioan a scris o carte „Scara”, de unde și supranumele lui de Scărarul, lucrare ce cuprinde 33 de capitole în care sunt descrise 33 de virtuți, ca pe o scară pe care urcă omul la cer. El ne îndeamnă să urcăm treaptă cu treaptă toate virtuțile și să ajungem la credință, nădejde și la cea mai puternică virtute: dragostea. Pe baza învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, inclusiv a Predicii de pe munte, Sfântul Ioan Scărarul ne cheamă să fim statornici în practicarea virtuților, a postului și a rugăciunii pentru a dobândi fericirea veșnică din Împărăția lui Dumnezeu. „Rugăciunea ține lumea”, spune Sfântul Ioan.

Pomenim astăzi și pe Sfântul Ierarh Calinic (1787-1868), care în secolul al XIX-lea a fost 32 de ani starețul mănăstirii Cernica (1818-1850), iar 18 ani a fost episcopul Râmnicului (1850-1868). Sfântul Calinic a fost un mare postitor și rugător. Chiar dacă a avut griji administrative în conducerea mănăstirii și apoi a episcopiei, fiind și deputat în Divanul ad-hoc, el a reușit să aibă o viață ascetică și plină de har. Pentru viața lui sfântă, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni. Sfântul Calinic a luptat pentru Unirea Princip... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății