Frumoasă cunună și-a împletit timpul sărbătorii acestei a 5-a Duminici din Postul Paștelui, la Paraclisul arhiepiscopal din incinta Clinicii „Laser System” din Vladimirescu, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească.

Chiar dacă fiecare zi, deși nu întotdeauna conștientizăm, este în sine o sărbătoare a vieții prin darurile primite de Dumnezeu, cu fiecare rază de soare, încercare sau oameni întâlniți pe cale, atunci când ea, sărbătoarea, este sporită de o Liturghie Arhierească, de alinarea prin binecuvântare a celor aflați în neputință, de bucuria împreună-rugăciunii și participarea la aniversarea celui rânduit a fi păstor duhovnicesc al locului, părintele Bogdan Ioan, la împlinirea unei frumoase vârste, poți spune, fără a greși, că timpul zilei chiar a avut împletită o cunună aparte. Toate acestea, la adăpostul încărcăturii duhovnicești de a ne fi aflat în Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pilda de peste veacuri de pocăință și ridicare din hăul căderii spre înălțimea sfințeniei. 

O Duminică în care am primit, fiecare în parte și toți împreună, o invitație la pocăință, la încredere în bunăvoința și milostivirea lui Dumnezeu, chiar și atunci când valurile suferinței și deznădejdii se abat asupra noastră din cauza păcatelor săvârșite, după cum avea să spună în cuvântul de învățătură Preasfinția Sa, și încredințați fiind că „Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu” (Părintele Arsenie Boca). O iubire căreia dacă răspundem cu credință, căință și voință putem nădăjdui la aflarea bunului răspuns în chiar Lumina Învierii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!” (Luca 7,50).

Cuvântul Ierarhului

”Duminica a 5-a din Postul Mare este numită Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pentru că Sfânta Biserică a dorit ca în fiecare duminică din Post să așeze trepte către Înviere: credința, rugăciunea, asceza și astăzi pocăința, iar Sfânta pomenită astăzi este o pildă a pocăinței și a înnoirii duhovnicești a omului prin rugăciune, smerenie și post.

La Sfânta Liturghie sunt rânduite a fi citite două texte din Sfânta Evanghelie, și anume Prevestirea Pătimirilor Domnului și cererea fiilor lui Zevedeu (Marcu 10, 32-45), iar apoi un text evanghelic în legătură duhovnicească cu Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, Pocăința femeii păcătoase (Luca 7, 36-50).

Apropiindu-ne de Sărbătoarea Învierii Domnului, pericopa evanghelică de la Sfântul Marcu, adică vestirea de către Domnul Hristos a pătimirilor Sale și dialogul pe care l-a avut cu ucenicii Săi, ne pregătesc și pe noi pentru a înțelege sensul Crucii Sale și al Învierii, dar și raportarea noastră la viața, pătimirile și Învierea Domnului.

În drumul către Ierusalim, Domnul Iisus Hristos îi pregătește din nou pe ucenici pentru a reacționa cum se cuvine atunci când El va pătimi și muri pe Cruce: „Iată Fiul Omului va fi dat căpeteniilor, preoților și cărturarilor, și-L vor osândi la moarte...”. Din textul Evangheliei, se pare că Apostolii n-au prea fost sensibili nici la această a treia anunțarea a pătimirilor. Nu descifrau sensul întrupării Lui și rostul tuturor faptelor și învățăturilor Lui. Se așteptau la o încheiere spectaculoasă a activității, o surpriză a unei glorii pământești, încât la Ierusalim, Domnul Hristos să fie proclamat rege. Evangheliștii redau această incapacitate, această opacitate a Apostolilor, și este interesant că autorii Evangheliilor nu fac din apostoli niște eroi, cum ar face scriitorii de biografii.

Iacob și Ioan cer Domnului: „Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta”. Iar Domnul Hristos le răspunde: „Nu știți ce cereți!”. Și le-a vorbit despre paharul suferinței, adică al pătimirilor Sale și a morții pe Cruce și despre botezul sângelui. Mântuitorul Hristos a prevăzut suferințele Apostolilor din timpul persecuțiilor îndreptate împotriva creștinilor, precum și paharul suferinței și al ascezei ce-l va asuma și Sfânta Maria Egipteanca, de aceea le spune ucenicilor că vor putea primi paharul și botezul Lui. Dar în continuare, spune că nu le poate asigura locuri în slava și Împărăția Lui, pentru că acestea se obțin prin eforturi proprii, prin slujire, smerenie și vrednicia faptelor bune. Dumnezeu nu face favoruri celor ambițioși, mândri și doritori de slava deșartă, iar a merge în Împărăția Lui reprezintă un dar al lui Dumnezeu pentru cei care El îi consideră vrednici. 

Prin cuvintele Domnului cu privire la stăpânirile omenești, la slujirea aproapelui și la faptul că „Fiul Omului nu a venit să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți”, Mântuitorul Iisus Hristos răstoarnă radical cererea celor doi ucenici. Ei ceruseră să stăpânească, El le cere să slujească.

Astfel, Domnul Iisus Hristos ne învață că nu simpla cunoaștere a Lui aduce bucuria primirii întru slava și Împărăția Sa cerească, ci credința, smerenia, pocăința și slujirea ne ajută să dobândim slava lui Dumnezeu. Suntem îndemnați să respingem duhul lumesc, slava deșartă (ca în rugăciunea Sfântului Efrem Sirul), prin smerenie, post, pocăința și mărturisirea păcatelor. În acest sens avem un model de pocăință, viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. După mulți ani de viață petrecuți în păcate grele, Maria Egipteanca primește un semn de la Dumnezeu prin refuzul de a putea intra în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Acestui moment a urmat căința sinceră și asceza profundă în 47 de ani petrecuți în pustie. Părintele Cuvios Zosima a întâlnit-o în pustie și a ascultat povestea vieții ei, iar Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (550-638) a scris viața Cuvioasei Maria Egipteanca. Pomenirea ei astăzi, ca și la 1 aprilie, arată cât de minunat lu... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății