Săptămâna Patimilor, Sfânta și Marea Miercuri. Ce cuvinte, trăiri sau tresăriri de suflet ar putea cuprinde măreția, taina, tristețea, bucuria și lumina acestor zile ce ne e dat a le trăi? 

Ne e dat a le trăi, iar pentru asta ar trebui să fim recunoscători. După un an în care mulți dintre ai noștri, părinți, frați, surori, prieteni sau cunoștințe au luat calea veșniciei, din cauza pandemiei sau din alte pricini, noi, cei rămași, nu putem decât să ne întâlnim fizic, în gând sau rugăciune, în încărcătura acestor zile și să ne bucurăm că o putem face. Acea bucurie de și pentru Dumnezeu. Acea bucurie a aflării ușilor bisericilor deschise, acea bucurie a încă șansei de a putea să-L însoțim, ca prieteni, buni prieteni, în Ghetsimani, în fața batjocoririlor de tot felul, în fața nedreptului proces, în fața lepădărilor și a lovirilor, pe Calea Crucii și până sus pe Golgota. 

Bucurie în tristețe pe care doar prilejul de fi prietenii Lui în Săptămâna Patimilor o poate dărui. Iar a fi prietenii Lui înseamnă ”a nu-L trăda prin păcatele și necredința noastră”, după cum a spus Preafințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură rostit la Catedrala Veche din Arad, acolo unde, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sluja Deniei din Sfânta și Marea Miercuri a Pătimirilor. 

”În Sfânta și Marea Miercuri din Săptămâna Sfintelor Patimi, Sfânta Biserică a rânduit să se săvârșească ultima Sfântă Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite. Sfânta Evanghelie ce se citește la Sfânta Liturghie vorbește despre femeia păcătoasă (Matei 26, 6-16) care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare preț pe capul Domnului Iisus Hristos. Evanghelia pune în contrast dărnicia și smerenia acestei femei cu lăcomia și viclenia lui Iuda. Învățăm să fim darnici cu oamenii fiindcă și Dumnezeu ne-a oferit atâtea daruri.

La Denia din această seară se citește Evanghelia de la Luca 22, 1-39, în care ni se vorbește despre pregătirea Cinei celei de Taină, trădarea lui Iuda și slujirea Domnului ca exemplu pentru ucenici. 

Mântuitorul Iisus Hristos a serbat împreună ucenicii Săi Paştele vechi iuda­ic, care prefigura taina jertfei Lui, iar apoi a instituit Paştele cel nou, prin identificarea pâinii şi vinului binecu­vântate cu Trupul şi Sângele Său: „Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea. Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

La masă fiind cu ucenicii, Domnul descoperă ucenicilor Săi un adevăr greu de acceptat, dar care nu ne este străin nici nouă astăzi: „mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă”, iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela.... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății