Punte de lumină peste timp. Se împlinesc astăzi 380 de ani de când Cuvioasa Parascheva de la Iași a fost dăruită poporului român.  

Și numai încercând a privi spre ziua de 13 iunie 1641, când Domnitorul Vasile Lupu și toată suflarea Moldovei așteptau la podul Bahluiului, cu lumânări în mâini şi lacrimi de bucurie în ochi, darul lui Dumnezeu pentru Moldova, peste arcul acestui răstimp se așterne lumina.  

Pentru că dacă în fire ne stă a ne bucura când primim un dar, cu atât mai mult atunci când darul este unul care așează atât de multă bucurie, nădejde și pansament, timp de secole, peste trupuri și suflete, bucuria ne este plină de lumină.  

Arc peste timp, punte de lumină, la 380 de ani de la aducerea raclei cu Moaștele Cuvioasei Parascheva  

În lumina zilelor de 12 și 13 iunie 2021, la Iași, așa cum era firesc, pentru marcarea evenimentului au fost împletite ca într-un buchet al recunoștinței față de binefacerile Cuvioasei Parascheva, un simpozion, o expoziție de cărți, icoane și veșminte ale Sfintei, apariția a două noi lucrări și bineînțeles Slujba Privegherii și Sfânta Liturghie Arhierească oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, și un sobor de preoți și diaconi.  

Și aminteam ieri, la pomenirea celor 8 ani de la înveșnicirea Părintelui Iustin Pârvu, de promisiunea făcută în ziua prăznuirii Înălțării Domnului de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul de a-și purta credincioșii păstoriți în rugăciune, atât la Neamț cât și la Iași. 

Așadar, astăzi, cea de a doua zi de părtășie în rugăciune. Acasă la Cuvioasa Parascheva.  

Purtare în rugăciune, dar și în pelerinajul vieții Cuvioasei Parascheva prin cuvântul de învățătură rostit la Iași.  

” În rugăciunea pe care Mântuitorul Iisus Hristos a rostit-o în comuniune cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul Sfânt, auzită în Cuvântul Evangheliei de astăzi (Ioan 17, 1-13), între altele a spus „Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis”, arâtând ucenicilor Săi și nouă unitatea dintre persoanele Preasfintei Treimi. Învățătură sfântă și dumnezeiască pe care cei 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, prăznuiți în Duminica a VII-a după Paști, au stabilit-o pentru totdeauna.   

În acest duh de credință și de adevăr, Sfânta Cuvioasă Parascheva a dorit să dobândească viața veșnică, iar noi astăzi comemorăm evenimentul sfânt și istoric al aducerii, acum 380 de ani, a sfintelor sale Moaște la Iași.  

Parcursul vieții Sfintei Cuvioase noatre Parascheva, o viață pământească destul de scurtă, a fost un parcurs de om în pelerinaj.  

S-a născut și a trăit în prima jumătate a sec. al XI-lea, în Epivata, în Tracia, nu departe de Constantinopol. Părinții i-au dat o frumoasă educație creștinească, atât ei cât și fratelui ei Eftimie, care mai târziu a ajuns episcop și a fost canonizat de Biserica Greacă, pomenit fiind în data de 5 mai. Și trupul lui a devenit făcător de minuni, izvorâtor de mir, prin harul lui Dumnezeu, așa după cum a devenit și trupul Sfintei Cuvioase Parascheva.  

După moartea părinților, cei doi frați au împărțit săracilor moștenirea dobândită. Cuvioasa a plecat către Constantinopol, unde vreme de 5 ani a rămas într-o mănăstire din Heraclea Pontului, iar de acolo a mers la Ierusalim unde s-a așezat într-o mănăstire din pustiul Iordanului. În acest loc a primit înștiințare de la Dumnezeu că ar trebui să se întoarcă acasă, pentru a pleca la cele veșnice din locul natal. Avea 25 de ani la reîntoarcerea la locurile natale și s-a stabilit într-o localitate apropiată Epivatei, petrecându-și timpul în rugăciune și așteptând chemarea lui Dumnezeu în Împărăția lui. La 27 de ani trece la cele veșnice, fiind înmormântată lângă biserică.  

Nu la mult timp, înmormântat avea să fie lângă ea și trupul unui corăbier, însă Cuvioasa se arată în vis oamenilor din acea vreme, cerând să îi fie scoase moaștele din acel loc, deoarece nu se cuvenea să stea lângă trupul aceluia. Moaștele sale sunt scose și așezate în biserică.  

În anul 1235, împăratul Ioan Asan al II-lea al bulgarilor și românilor a luat Moaștele și le-a dus la Târnovo. De acolo, în anul 1395, au ajuns în Belgrad, iar mai apoi, în 1521, la Constantinopol. Voievodul Vasile Lupu, împreună cu Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, a plătit datoriile Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, iar Patriarhul Partenie I, în semn de recunoștință față de ajutorul și bunăvoința domnitorului a dăruit acestuia și Moldovei Moaștele Cuvioasei Parascheva. Astfel, în 1641, în 13 iunie, Moaștele Cuvioasei aveau să fie primite și așezate în biserica măreață a Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”.  

Din această biserică, Sfintele sale Moaște au binecuvântat și ajutat mulțime de credincioși până în anul 1888, când au fost mutate, din cauza lucrărilor de restaurare a bisericii, în paraclisul Mănăstirii. În urma incendiului izbucnit în acest paraclis, Moaștele Cuvioasei Parascheva dovedesc încă o dată că sunt făcătoare de minuni, pentru că deși flăcările au distrus racla, trupul Sfintei a rămas neatins. Sfântul Iosif Naniescu, Mitropolitul de atunci al Moldovei, a hotărât mutarea Sfintelor sale Moaște, la începutul anului 1889, în Catedrala „Sfinții Trei Ierarhi”, unde se află și astăzi.  

Pelerinajul Moaștelor Cuvioasei a continuat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când au fost duse spre adăpostire la Mănăstirea Ciorogârla de lângă Bucur... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății