– Domnule Ciprian Cristea, pentru început câteva cuvinte despre Dvs. Cine sunteți, cum ați ajuns să vă implicați în treburile arădene?

– Sunt născut în Carei, dar părinții mei sunt în Arad din 1968, așa că eu mă consider arădean din start, am făcut aici școlile, partea a doua a liceului la Lipova, după care a urmat facultatea la Timișoara, la științe agrare. După terminare, fiind o perioadă dificilă, am început să lucrez la o multinațională. În scurt timp mi-am dezvoltat propria afacere iar acum zece ani am decis să mă implic și în viața socială a comunității, în societatea civilă cu alte cuvinte.

– Ce a însemnat de fapt afacerea Dumneavoastră, ce domeniu, ce fel de activitate?

– Au fost mai multe pe parcursul timpului, dar în esență de import și distribuție. Cu un asociat am înființat ceea ce astăzi este Centrul Medical Rubio, din care ulterior m-am retras. În mare cam asta ar fi.

– Sunteți familist, aveți copii?

– Da, am trei copii, un băiat și două fete. Băiatul fiind cel mai mare, acum 14 ani, iar fetița cea mică, șase.

– Sunteți creștin practicant?

– Da, sunt, chiar m-am implicat în viața bisericii ortodoxe.

– Treaba fiind publică acum, știm că sunteți implicat și în mișcarea masonică din Arad. Cum s-a întâmplat asta, cum a început?

– Apropierea mea a început mai de mult, de fapt cu un studiu al acestei mișcări, atunci realizând importanța masonilor în modernizarea inclusiv a țării noastre și a Aradului. Astăzi, de exemplu, funcționează în Arad șapte loje masonice. Eu am început la București, la loja Atheneu, acum conduc aici loja Sever Frențiu, un om, un personaj foarte important în relansarea postdecembristă a mișcării masonice din Arad.

– Eu personal am devenit atent la Dumneavoastră, mai precis la Asociația Rubio pe care o conduceți, odată cu realizarea și inaugurarea parcului Bujor Buda.

– După cum știți, francmasonii sunt înainte de toate constructori. Cu toate acestea, Rubio nu are nicio legătură directă cu francmasoneria. Asociația a pornit în 2012 pentru susținerea familiilor monoparentale ca urmare a decesului unuia dintre părinți. Am început cu opt astfel de familii, acum având grijă de 37. Ne ocupăm cu acești copii, facem excursii, tabere, îi asistăm, îi ajutăm.

– Și de unde banii?

– În primii șapte ani, banii au fost efectiv de la mine. De fapt, primul proiect în care am atras și fonduri din exterior a fost tocmai cel al parcului Bujor Buda. E vorba de compania Aptiv, care dorea să se implice în realizarea unor ambienturi frumoase în Arad.

– Și sunteți mulțumit de ce s-a realizat acolo?

-Eu personal, da. Au lucrat specialiști, nu spun că nu se putea și că nu se poate mai bine, dar, privind realizarea parcului, sunt mulțumit.

– Eu mă gândesc mai mult la denumire. Existau încă de pe atunci dubii privind denumirea după Domnul Buda al acestui parc ultracentral. E vorba de importanța mai scăzută a personalității sale, mai ales dacă avem în vedere faptul că acel parc este în fața unui edificiu, e vorba de hotelul Continental, cunoscut multă vreme ca Astoria, proiectat de arhitectul Miloș Cristea, cel pe care, de altfel, Bujor Buda îl considera un maestru de al său în ale urbanisticii…

– Și eu sunt de aceeași părere. De altfel cele trei statui, cu referințe masonice, Poezia, Dansul și Muzica din parc au fost amplasate inițial acolo prin eforturile Domnului Miloș Cristea și ale lui Sever Frențiu. Denumirea nu a fost decizia noastră…

– A fost o decizie politică? Vă întreb asta fiindcă impresia era că asociația Rubio ar putea fi de fapt o asociație de fațadă a PNL-ului arădean…

– Da, din păcate există genul acesta de asociații. Știind asta, noi ne-am delimitat de la început de orice partid și ne delimităm în continuare să fim asociați cu partide politice. Cu orice fel de partide.

– Sunteți membrul vreunui de partid?

– Nu, nici nu am fost și pot să spun că nici nu doresc să fiu membru de partid. Cred că nu asta este menirea noastră, nu trebuie să mergem toți în politică, societatea civilă are nevoie de oameni cu idei și inițiativă. Noi trebuie să înțelegem asta, să ne implicăm, să ducem tratative cu politicul, să negociem în interesul comunității.

– Dar totuși, ce relații aveți cu mediul politic din Arad? Prietenii, afinități?

– Afinități nu prea cred, însă am relații amicale cu mai multe persoane din administrație, inclusiv cu arhitectul-șef al orașului.

– Cunoscând mai îndeaproape problema Teatrului Vechi, am sesizat că ați dorit intrarea în asociația care se forma acum cu o vreme în urmă pentru salvarea clădirii, dar în cele din urmă, poate tocmai din cauza acestor considerații politice, nu ați intrat. Cu cine ați discutat?

CONTINUAREA... AICI

Sursa: Special Arad