În bogata, folositoarea și deloc întâmplătoarea rânduială a Bisericii noastre, după Rusalii, ne este picurat în candelele sufletului din untdelemnul Evangheliilor și al vieții Sfinților spre ajutor pe calea mântuirii. Nimic forțat, exact ca un izvor care nu dă buzna în casele noastre pentru a ne potoli setea ci așteaptă să mergem să ne adăpăm, după nevoie, din el.  

Putem astfel lesne înțelege cum untdelemnul curge necontenit din Altarele de pe cuprinsul și din afara țării, însă pentru a ne umple candelele sufletului cu el trebuie să dăm bun răspuns clopotelor care ne cheamă în Duminici și sărbători la biserici. 

 Răspuns bun au dat astăzi acestei chemări, spre primirea untdelemnului zilei, și credincioșii din satul Huta, comuna Chiuiești - județul Cluj, satul natal al Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei. Sat unde s-au adunat astăzi întru împreună-slujire, rugăciune și pomenire la doi ani de la trecerea la cele veșnice a mamei Preasfințitului Părinte Gurie, Preasfințitul  Sebastian al Slatinei și Romanaților, Preasfințitul Nestor Hunedoreanul și Preasfințitul Emilian Crișanul.

După ce am avut, așadar, izvor de învățătură din Duminica Tuturor Sfinților, Duminica Sfinților Români, Duminica despre grijile vieții și Duminica vindecării slugii sutașului, astăzi, prin vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei, ne este arătat omul pus în situația de a alege „între Dumnezeu și demon”. Iar omul/cetatea din Evanghelia zilei alege în funcție de ceea ce are inimă: demonul. 

Despre această postură a omului aflat între Dumnezeu și demon este și cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Cuvântul Ierarhului: Omul între Dumnezeu și demon

„În Duminica a V-a după Rusalii la Sfânta Liturghie se citește un fragment din Evanghelia de la Matei (cap. 8,28-34; 9,1) prin care se artă Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei, lucrare săvârșită de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Această pericopă evanghelică ne pune într-o grea derută, ne îngrozește când o citim, indiferent de starea și pregătirea noastră. Vedem până unde poate să decadă omul, până la ce nivel poate fi desfigurat chipul lui Dumnezeu din om. Este vorba despre cei doi oameni demonizați din ținutul Gadarei. Aproape nu știm dacă mai pot fi numiți oameni, de vreme ce trăiau dincolo de spațiul uman, în cimitir, în morminte. Cunoaștem că omul este chemat să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu, iar aici vedem rezultatul negativ, omul devenise multi-demonizat.

Acum se arată din nou dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, dorința Sa de a elibera pe oameni de puterea duhurilor rele, precum și mustrarea celor prea lacomi de câștig material. Demonii mărturisesc dumnezeirea Domnului Hristos și, în același timp, se tem de puterea Lui dreaptă de Judecător al lumii la sfârșitul veacurilor: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?” (Matei 8,29). Așadar, Evanghelia evidențiază minunat și sugestiv că la întâlnirea cu Dumnezeu apare glasul răutății, glasul răului din oamenii posedați de demoni. Ne surprinde sensibilitatea demonilor, că își fac probleme („de ce ai venit să ne chinuiești înainte de vreme”), că inițiază un dialog cu Dumnezeu, observând cu toții conflictul dintre rău și bine, un conflict ireconciliabil.

Sfânta Evanghelie ne arată că demonii înrobesc, înfurie, înstrăinează și dezumanizează pe oameni. Însă Fiul lui Dumnezeu, Fiul Iubirii vrea să elibereze pe oameni de răutate și violență, ca ei să fie buni și prietenoși, încât nu mai îngăduie ca demonii să mai rămână și să îi atace pe oameni așa cum a fost în cazul lui Iov.

Întâlnirea omului cu Dumnezeu aduce sfințire, viață, iertare, liniște, smerenie, demnitate și mântuire. De aceea, Hristos Domnul eliberează și vindecă pe oameni, îi face din oameni înstrăinați oameni apropiați, sănătoși și bucuroși de a fi în comuniune cu El.

Întâlnirea omului cu diavolul aduce păcatul, mândria, viclenia, răutatea, egoismul, iar cel mai înfricoșător rezultat al acestei întâlniri este sinuciderea. Diavolul lucrează cu viclenie și în chip nevăzut asupra minții și inteligenței noastre. Fiindcă are cunoștințe, este un bun filosof, logician, se vrea și un bun teolog, încât ajunge să-i învețe pe atâția să interpreteze greșit Sfânta Scriptură și să-i rupă de la Biserica întemeiată de Domnul Iisus Hristos.

Mântuirea este eliberarea omului de demoni. De aceea a venit Mântuitorul Hristos și a intrat în inima lumii, exact acolo unde se strecurase demonul mai adânc. Numai că diavolul se strecurase prin mândrie și viclenie, în timp ce Dumnezeu coboară prin iubire și smerenie în același loc. Aici, în om se întâlnesc două mari forțe: smerenia și dragostea lui Dumnezeu în Iisus Hristos, cu demonul, potrivnicul, cel ce nu se smerește niciodată și caută prin viclenie să cucerească pe om. Mândria este capacul (păcatul) care conservă toate celelalte păcate în cazanul infernal al sufletului singur.

Domnul Hristos permite ca demonii să intre în porci și aceștia s-au aruncat în mare, adică se sinucid. Aceasta este o cutremurătoare profeție a ceea ce avea să se întâmple cu oamenii, întâi Iuda și de la el până astăzi și mai ales în zilele noastre s-a instaurat peste lume civilizația și mentalitatea sinuciderii. Omul s-a săturat să mai facă doar rău cel... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății