„Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.”, mărturisim și ne rugăm astăzi, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. 

Încă așezați la adăpostul bucuriei și binecuvântării primite pe „Drumul Crucii” parcurs în Ajunul sărbătorii la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, astăzi credincioșii arădeni și-au cules rodul zilei din Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, la Mănăstirea Gai din Arad. O cale străbătută de la Adormire spre Naștere, judecând după hramurile celor două mănăstiri arădene. 

Am mers, fiecare în parte și toți împreună, în vremuri tulburate de tot felul de neliniști legate pe de o parte de sănătate, iar pe de alta de noua „normalitate” ce se vrea impusă, să o prohodim pe Maica Domnului, să ne bucurăm împreună cu Maica Domnului și să ne rugăm Maicii Domnului, de ce nu, cu gândul la Serbarea de la Mănăstirea Putna fiind, chiar cu versurile nemuritorului Eminescu: 

 „Răsai asupra mea, lumină lină, / Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; / O, maică sfântă, pururea fecioară, / în noaptea gândurilor mele vină. (...) / Privirea ta de milă caldă, plină, / înduratoare-asupra mea coboară.”

Căci cui am putea să ducem înainte, cu deplină nadejde, toate grijile, durerile și dorurile dacă nu neobositei noastre mijlocitoare în cer, Maica Domnului? Maică pe care, astăzi, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul ne-a așezat-o în suflete ca fiindu-ne și mamă, și soră și ajutătoare atunci când suntem părăsiți de oameni.

Cuvântul Ierarhului

Maica Domnului - „Mama noastră”

„Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este una din cele mai iubite sărbători din anul bisericesc, aceasta observându-se din mulțimea de hramuri ale bisericilor și din participarea foarte numeroasă a credincioșilor la pelerinaje și Sfintele slujbe.

Cunoaștem faptul că Sfânta Evanghelie nu spune nimic cu privirea la moartea și mutarea la cer a Maicii Domnului. De ce? Pentru că Sfânta Scriptură este cartea Sfintei Treimi. Fiindcă Maica Domnului este Icoana Bisericii purtătoare de Hristos, Tradiția Bisericii a consemnat învățătura despre Praznicul de astăzi.

Cultul Maicii Domnului este foarte bogat în Biserica noastră, deoarece ea are un rol foarte important în privința legăturii dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu se face Om prin ascultarea și credincioșia Fecioarei Maria. Ea devine Născătoare de Dumnezeu, pentru că Îl naște pe Fiul lui Dumnezeu ca Om, în Persoana divino-umană a lui Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos este Viața („Calea, Adevărul și Viața”), Izvorul vieții: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11,25), iar Fecioara Maria devine Maica vieții, după cum ne spune și Troparul sărbătorii, dar și Prohodul Maicii Domnului: 

„În mormânt, Viață,

Pus ai fost Hristoase,

Și-a vieții Maică-acum intră în mormânt

Și se mută la viața cea de sus”.

Mutarea de la moarte la Viață a Maicii Domnului este intrarea în slava lui Hristos Dumnezeu Cel înviat din morți, salvă care se va arăta lumii întregi la a doua venire a Mântuitorului Hristos.

Cinstirea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, prin post și rugăciune de două săptămâni și citirea Prohodului Maicii Domnului de către credincioșii ortodocși, este o trăire adâncă a însăși tainei mântuirii noastre în Hristos, Care prin rugăciunile Maicii Sale ne schimbă viața în lumină și ne dă putere să biruim păcatul și moartea, căutând sfințenia, viața și învierea.

Mama Fiului lui Dumnezeu  este și Mama noastră. Pe Cruce, Domnul Hristos îi spune lui Ioan: „fiule, iată mama ta. Iar ei îi spune: femeie, iată fiul tău”. Pe partea aceasta, pe pământ, ea este mama noastră. El, Hristos ne-a făcut-o nouă mamă pentru că El, fiind Fiul lui Dumnezeu, nu putea să-I fie și El fiu ei precum putem să-i fim noi, omenește vorbind. O cântare dogmatică alcătuită de Sfinții Părinți imnologi, spune despre Fiul lui Dumnezeu că este „născut fără mamă din Tatăl și fără tată din mamă”.

De aceea îi spune mamă atunci când o lasă ca mamă a noastră, a pământenilor. Citim în Sfânta Evanghelie că cineva a zis către Domnul Hristos: „Iată, te caută mama Ta și frații Tăi”. El nu neagă că e mama Lui și frații Lui, dar definește noul chip al rudeniei creștine: înrudirea duhovnicească. Spune astfel că: cine sunt mama Mea și frații Mei? Cei ce fac voia Tatălui Meu”. Este un răspuns dumnezeiesc. Adică suntem o familie cei care credem în Preasfânta Treime și învățăm de la Maica Domnului cum trebuie să ne comportăm în Biserică și în lume.

Pelerinajele noastre de la Mănăstirile Putna, Nicula, Hodoș Bodrog, Neamț, Dintr-u... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății